Category Archives: People who inspire me

3 ani, ca in basme

Erin a implinit 3 ani, pe 25 martie. โค๏ธ Pe internet, umbla alintul de THREEnager, adica e o mica adolescenta intre copilasi, lucru cu care sunt de acord. Acum sa va spun si de ce:

Ne-am pregatit temeinic pentru mini petrecerea ei, la care si-a dorit, in mod explicit, 3 fetite. Sa se imbrace toate in printese, sa danseze pe melodii din Frozen si, bineinteles, sa vina Elsa ca sa le picteze pe maini si sa le umfle baloane. Mini-adolescenta din ea a repetat 3 zile pentru momentul in care va sufla in tort, a vrut neaparat sa schimbe trei rochite de printesa pe parcursul celor doua ore de petrecere si tortul, evident, sa fie cu tema din Frozen. Ne guverneaza viata Elsa, va zic ๐Ÿ˜‚ Stiu pe dinafara fiecare cuvintel din melodiile ei si fiecare replica din film. Am auzit ca se va lansa si Frozen 2, sa va tineti ๐Ÿ˜‚.

La capitolul cadouri, am intrebat-o ce isi doreste. Am fost socata, de-a dreptul, de raspunsul ei: “Am tot ce imi trebuie, mami”. In momentul acela mi s-au taiat picioarele si mi s-au umezit ochii. Cum, mai, piticanie cu ochi migdalati, stii tu sa spui asta, sa gandesti asa si sa fii atat de matura? Mai mult, a facut si pachetel cu jucarii si hainute de dat copiilor fara posibilitati care “nu au nici mami si nici tati”. Am privit-o si am derulat ultimii ani in mintea mea, am revazut-o bebelus de cateva zile, apoi de un an, de doi si tot asa pana la ziua aceasta magica de 3. Stiti doar, in toate basmele, 3 este cifra tuturor miracolelor: 3 magi, 3 fiice, 3 printi, 3 castele, 3 dorinte etc.. Sunt mandra de bebelusa-mi adolescenta, care intelege ca va ramane intotdeauna mica pentru mine, asa cum si noi ramanem copii pentru parintii nostri, indiferent de varsta adunata in ani.

Atunci cand am nascut-o, mi-am dorit sa fiu capabila sa cresc un copil liber, educat, manierat, darnic, vesel, ambitios, incapatanat, politicos, sociabil si cu toate datele dorite. Este mai mult decat mi-am putut imagina, va jur. Am prietene insarcinate dar prietene care inca nu se simt pregatite si pot doar sa spun, din experienta, ca pana nu iti tii puiul in brate, nu ai cum, realmente, sa fii pregatit pentru miracolul acesta. Nu ai cum sa iti inchipui ce va sa vina, cum vei simti si cum vei gestiona muntele imens de dragoste, de responsabilitate si de dedicare. Dar este cea mai frumoasa avalansa de trairi pe care am simtit-o si pe care o traiesc zi de zi. Asta este iubirea adevarata, si nimeni si nimic nu o poate schimba.

In urma cu 5 zile, a inceput si gradinita.. ๐Ÿ˜€. Revin cu o poveste, cat de curand.

Bunica si cartile

Bunica mea spunea ca o carte face cat o facultate. Ea, o simpla femeie din Botosani, absolventa a 4 clase, trimisa la scoala de meserii ca sa devina croitoreasa, a citit, poate, cele mai multe carti dintre toti cunoscutii mei.

Mereu m-am intrebat: “Cand a reusit?”. A crescut 2 copii, a tinut o casa, apoi i-a luat in grija pe cel mai mic frate (din 8 cati au fost) si pe un nepot, i-a crescut si pe ei, ulterior si pe verisoara mea. Cand avea timp sa citeasca si mai ales, cum a reusit sa citeasca atat de mult? Toata cultura ei s-a cladit pe baza bibliotecii imense, a avut intotdeauna nevoia de cunoastere si dezvoltare, macar cu ochii mintii, pentru ca posibilitatiile nu i-au permis sa calatoreasca mai mult decat 2-3 km in jurul casei, indeplinind sarcini ale familiei.

Si cu toate astea, bunica a avut mereu un cuvant de spus in orice discutie, gratie culturii generale.

Eu i-am mostenit dragostea pentru carti dar nu si capacitatea de a imi gestiona timpul atat de bine precum ea, care dormea 3-4 ore pe noapte doar ca sa termine un volum.

Am inceput aceasta postare pentru ca voiam sa va recomand o carte transformata in serial, care m-a captivat, insa nostalgia m-a purtat in timp si vizualizez bucataria in care imi facea sandwichuri cu salam de sibiu si cana de ceai plina cu musetel “ca sa te mai linistesti un pic, pitulino”, locul in care imi povestea de ce ar trebui sa citesc Morometii si de ce Dostoievski era unul dintre autorii ei preferati.

Cred ca bunicii i-ar fi placut sa citeasca Elena Ferante – Prietena mea geniala, pentru ca s-ar fi regasit in vremurile grele de la inceputul actiunii si s-ar fi vazut in pielea Lilei, un personaj puternic, ambitios, care lupta pentru principii si idealuri.

La un moment dat, luandu-i interviu pentru un proiect la facultate, bunica mi-a facut o confesiune: “Daca am plans, numai eu am stiut”. Cartea Elenei Ferante are acum si varianta cinematografica, primul sezon este deja disponibil. E ceva deosebit, merita!

Mama โค๏ธ

Mama a fost intotdeauna acel je ne sais quoi al meu. Masina pe care o conducea era un jeep suzuki samurai roz bonbon, purta intotdeauna o berete frantuzeasca asezata militareste pe cap, sarafane din catifea cusute chiar de ea, noaptea, iar parul cret si roscat completa ochii verzi.
Colegii stiau ca a venit โ€œSorinaโ€ la scoala pentru ca dintr-o data, se auzea mix-ul facut pe caseta cu o noapte in urma, Coco Jambo la maxim, din jeep-ul bonbon. Mereu am rugat-o sa ma conduca, nu m-am rusinat desi cand traversam strada, mi-era rusine ca ma tinea de mana, voiam sa fiu si eu mare.
Cand pleca in vacante, isi aseza toate hainele pe tinute, de la cercei, la pantofi iar eu, din varful patului, ma minunam. Nu stiam ca se poate o asemenea organizare si ma frapa sa vad cate haine si bijuterii are. De altfel, seara se termina foarte tarziu pentru ea, scria pe masa din bucatarie asigurari pana dimineata. Mereu a avut spirit antreprenor si si-a dorit sa nu fie nimeni seful ei, chiar daca la inceput a fost mai greu.
Cand era ziua mea, organiza cele mai tari petreceri, pe care am putut sa le revad pentru ca tot ea le filma cap coada. Avea camera pe umar si surprindea toate momentele. Decora casa si pregatea mancare, apoi isi prindea o coada lunga,falsa, creata, de nu vazuse nimeni pana atunci asa ceva.
Acum doi ani, a devenit bunica desi nu arata ca o bunica absolut deloc. Are o fata de bebelus, imi amintesc ca inca de cand eram mica, se dadea cu creme diverse si imi spunea โ€œpielea din jurul ochilor, de pe gat si intre sani tradeaza varsta femeii. Trebuie sa avem grija de eaโ€. Erin o iubeste extrem de mult si stie ca atunci cand vine Bubi in vizita, se lasa cu distractie si cu cele mai tari desene. Eu nu am vazut om sa desezene asa cum o face mama, cu o usurinta fantastica, din 3 miscari realizeaza un desen pentru care mie sau tie ne-ar trebui 10/15 miscari. Ea vede totul cu ochii mintii si uneori ma intreb daca atunci cand era de varsta mea, a vazut in viitor ce familie frumoasa va avea.

Acum, a descoperit instagramul si cateva femei de varsta ei care sunt super funky imbracate si isi salveaza tot felul de poze inspirationale pe care vrea sa le puna in practica. Mama e un rockstar.

La multi ani, Mamicรฃ!

citeste si alte povesti frumoase despre mame pe https://www.alistmagazine.ro/despre-tine-mama/

Superwoman (1) – Roxana

Roxana (pe care o pomenesc in multe postari si pe instagram, pe facebook si cel mai recent am aratat-oย aici) imi trimite in fiecare zi pe whatsapp cele mai amuzante poze. M-am gandit sa le aleg pe cele mai bune si sa vi le arat si voua pentru ca Rox reuseste sa scoata un om din sarite dar la fel de bine reuseste sa-l faca sa se simta cel mai iubit, cel mai de nepretuit si daca este cineva care sa starneasca hohote de ras cu glumele, ea este!
In cazul in care va intrebati care-i treaba cu mine si cu Roxana, trebuie sa mentionez ca ne tinem partea de vreo 17 ani. Eram foarte mici cand ne-am cunoscut, nicidecum ca avem vreo varsta considerabila acum :)). As vrea sa ii multumesc public pentru ca a vrut sa ma bata atunci cand eram clasa a 5a, sa ma felicit pentru ca am fost diplomata si am imbunat-o cu vorbele mele de copil cuminte (hahaha). Ar mai fi de mentionat ca m-am luat la bataie in tren pentru ea (mai bine zis mi-am luat bataie), de tot rasul au fost tinutele noastre de la absolvirea de clasa a8a ( ea era un soi de aladin feminin si eu o sandy bell toata in roz ), toate sleep-overurile in care mancam un tub de frisca si vedeam filme si radeam sub patura (alea erau vremurile in care eu nu adormeam la 11-12 ca acum, ne prindea dimineata chiar), am avut si filmulete penibile in care ne sarbatoream prietenia, pe care -slava Domnului- nu le-a vazut nimeni. Desi acum este sufletul oricarei petreceri, in copilarie era tacuta si retrasa la orice zi de nastere pe care mi-o serbam ( ea zice ca atunci aveam eu prieteni plictisitori si de aceea era si ea plictisita :))) ). Rox este omul in care am incredere deplina, prietena mea cea mai buna si, in cel mai important rand, nasa lui Erin.
Am scris tot postul acesta pentru ca sunt mandra de femeile din jurul meu, de prietenele mele care imi sunt adesea inspiratie in tot ceea ce fac si as vrea sa le multumesc pentru ca ma fac un om mai bun, mai echilibrat, mai atent si mai iubitor. ROXANA, multumesc! <3
Si acum – ce imi trimite Rox pe whatsapp ๐Ÿ™‚ Enjoy!

 

Si asta i-am trimis eu cand imi era foarte dor de ea ๐Ÿ™‚

Despre #palpitatii

Trebuie, in primul rand, sa ma scuz pentru absenta, insa oricat as vrea sa am patru maini si 48 de ore/zi, no puedo! 
Asadar…ultima luna a fost ceva de vis. Am fost plecata la Paris, unde am filmat videoclipul pentru piesa cu #palpitatii, apoi am intrat in montaj impreuna cu Nico (regizorul) si Lilian (montaj), pentru ca da, imi place sa ma implic si sa iau parte la tot ce inseamna creatie. Apoi am tinut-o intr-un turneu de promovare a piesei pe la radio si tv, plus studio, interviuri, sedinte foto si repetitii pentru urmatoarele surprize care se coc acum, as we speak, in cuptor. 
Daca sunt obosita? Deja nu se mai cheama oboseala, poate epuizare, dar jur ca imi place. Dorm 3-4 ore pe noapte dar culmea, NU am cearcane si tot am poante in buzunar constant si multe zambete de impartit. Va mai spun ca Erin da semne ca se ridica in picioare, pregatesc o colectie noua si la atelierul Hard Coeur si realizez ca in doua saptamani implinesc 27 de ani. Opa! 
Cand eram mica, nu imi doream sa fac altceva decat ceea ce fac acum, la 27 de ani fara 2 saptamani. Jur! E minunat cand vezi ca visele se implinesc, cand meseria ta este si pasiunea ta, cand oamenii cu care te inconjori te inspira si contribuie la realizarea nebuniei pe care o visezi. Pentru ca da, la mine asa functioneaza, ma trezesc cu o linie melodica, in masina, la semafor scriu refrenul, sun la HaHaHa, dau o fuga si in doua ore avem piesa, o sun pe Nico, ii povestesc si ea face un moodboard pentru clip, Flo si Adonis sunt pe speed-dial pentru make-up si hair si uite asa, visele devin realitate. Dar intr-o zi am sa va povestesc mai multe… ๐Ÿ™‚ 

Prietenele mele minunate

Cand eram mica mi-am dorit ca peste (multi) ani sa pot impartasi amintiri cu prietenele mele.. Astazi nu imi vine sa cred ca am prietene atat de bune si de atat de mult timp ๐Ÿ™‚ Andreea, Roxana, Mihaela, Bebe, Bianca, Monica si Georgiana sunt “trupa” mea de soc.. Am trecut prin atatea momente ca nu mi-ar ajunge timpul ca sa va povestesc… Am fost la zile de nastere, majorate, baluri de absolvire, ne-am incurajat la toate examenele importante, am invatat pentru permis impreuna, am ras si am plans din cauza baietilor, am mers la nunti si acum, impreuna, la botezul lui Erin.
Ele habar nu au despre postarea curenta, sper sa nu se supere pe mine pentru ca le expun aici dar as vrea sa stie fiecare in parte cat le iubesc si cat de mult inseamna pentru mine prietenia lor sincera. Roxi, pentru ca esti sora pe care nu am avut-o niciodata, Andreea, pentru ca ma inveti de atatia ani sa am rabdare cu orice, Mihaela, pentru ca ne arati tuturor cat de frumos e sa fii optimist, Bebe, pentru ca tu ne amintesti sa fim inocenti si buni, Bianca, pentru ca ai fost mereu cea mai cu capul pe umeri (๐Ÿ˜‚๐Ÿ˜‚๐Ÿ˜‚), Monica, pentru ca mereu gasesti cate un workshop din care sa inveti si sa NE inveti cum sa tratam viata, Georgiana, pentru ca esti prietena mea, oricati ani ar trece. 

Iar pentru cei ce ma citesc, acum si in general, va doresc sa va gasiti oamenii cu care rezonati, care va sunt alaturi pentru ca va iubesc sufletul si sper sa strangeti cel putin atatia ani de prietenie ca noi. โค๏ธ