Iubesc viata de mama. Chiar si momentele acelea in care simt ca nu mai pot de oboseala, sau momentele in care Erin ma trage de par si ma doare, jur, le iubesc. Dar nu despre asta vreau sa vorbim. Ci despre rolul parintelui de entertainer. 

Sunt convinsa ca si celelalte mame care ma citesc, simt sau au simtit ca TREBUIE sa faci spectacol pentru piticul tau ca sa ii consumi energia. Sa dansezi, sa canti, sa te joci continuu, sa il ridici, sa il asezi, sa il gadili, sa, sa, sa. Si aproape niciodata sa nu ai timp sa faci ceva pentru tine sau pentru casa atunci cand esti doar tu cu bebelusul. Erin e un copil foaaaarte energic. Se plictiseste usor si adora compania. Pana zilele trecute, eram ferm convinsa ca nu exista alta solutie de a petrece 10 -12 ore pe zi impreuna decat daca ii fac “program” de distractie.  Pentru ca singura in tarc se supara, singura cu papusile nu se joaca si..cum sa las eu copilul sa umble singur de-a busilea prin casa in timp ce eu spal vasele? 

Ei bine, mi-am schimbat un pic gandirea. Am avut parte de un play-date cu o fetita de aceeasi varsta cu Erin, iar mamica ei, deja cu experienta a doi copii, mi-a “predat” niste lectii pe care vreau sa vi le impartasesc si eu, pentru ca am inceput sa le aplic si….functioneaza! 

1. Acum o las pe Erin sa exploreze casa, dupa ce m-am asigurat inainte ca e totul safe: nu exista colturi la inaltimea ei, ori obiecte mari de care sa traga iar pe parchet nu e asa rece. 

2. Ne jucam iar apoi o pun in tarc sa se joace si cu jucariile cat eu spal vasele, aranjez un pic sufrageria, ma machiez sau ma coafez. Ea, evident, ma vede in aceste ipostaze, deci stie ca sunt in camera cu ea si ca nu am parasit-o. Doar ca am un pic de treaba si ca e ok sa se joace si singura. La primele incercari s-a miorlait un pic, i-am explicat ce se intampla si a acceptat. Apoi, am auzit-o razand cu papusile. #iuhu

3. Acum vorbesc mult cu ea si ii explic fiecare lucru pe care il fac. Da, primele ore am avut prune in gura si nu reuseam sa fiu suficient de rapida sau sa anticipez supararea ei, ca sa i-o explic. Dar apoi am prins smecheria si uite asa turui: “mami acum spala vasele ramase de aseara, cand au venit la noi in vizita prietenii. Tu dormeai linistita si iti multumesc pentru ca ne permiti sa ne mai si distram. Ce jucarie ai tu in manuta? Ah! Pe Minnie? Ce frumooos! Ia arata-i mamei cum te joci cu Minnie si cum o iubesti”. Si lista continua..

Cert este ca am ajuns la concluzia (era exact in fata ochilor mei dar ii multumesc Nanei, vecina mea, pentru ca m-a facut sa vad asta) ca bebelusii sunt taaaare inteligenti si receptivi. Si ca e normal sa le explicam fiecare lucru pentru ca… de unde sa stie? Nici noi nu ne-am nascut invatati. Acum lucrez la variantele de a spune “nu” care sa nu il contina pe “nu”. 

Revin πŸ™‚ 

LEAVE A COMMENT