Cu ocazia celui mai nou clip (vezi aici) mi-am adus aminte de copilarie.

Am fost un copil curios, curajos – as putea spune, cred ca marturie imi stau si toate semnele: mi-am spart capul de ziua mamei mele, mi-am spart arcada in fata blocului, mi-am luxat glezna la baschet si cate altele. Dar mi-am dorit sa mai patinez cu dragul de odinioara asa ca mi-am luat inima in dinti si am facut asta pentru melodia “Dintr-o mie de femei”, moment in care mama a rascolit in albumele foto din copilarie. Ce emotii si ce amintiri.

Imi aduc aminte zilele de week-end in care ma trezeam dis de dimineata cu toata energia de pe lume, nu-mi tacea gura o clipa, de fericire, pentru ca tata urma sa ma duca la patinoar. A fost greu la inceput, a devenit frumos pe parcurs, sunt niste amintiri greu de uitat. Ba mai mult, n-am cum sa uit cand tata si-a pus patine, din dorinta de a face lucrul acesta impreuna si de fiecare data cand se sesiza pericol de ciocnire cu alt patinator, se arunca pe burta. Hohote de ras pentru mine, multe vanatai pentru ei.

Imi dau seama ca desi generatiile se schimba, moda se schimba, parintele face in continuare cam aceleasi lucruri pentru copilul lui. Eu in weekend am fost cu Erin la Gasca Zurli si tare fericita am facut-o. Abia astept si prima ei lectie de patinaj.

Mi-e dor, cateodata, de copilarie, dar ma bucur nespus de tot ceea ce traiesc acum, prin Erin si apreciez de o suta de ori mai mult tot ce au facut parintii mei pentru mine. ❤️ E atat de important sa crezi in visele copilului, sa il sprijini, sa ii sustii pasiunile.. imi dau seama ca poate si-au dorit sa devin medic, avocat, la un moment dat, insa vreau sa le multumesc si public pentru ca mi-au ridicat aripile atunci cand le-am spus ca fara muzica, eu nu ma vad. Mami, tati, MULTUMESC!

Voi ce amintiri din copilarie aveti?

Asculta Dintr-o mie de femei <<<<<<<<<<<<<<<<<<< <<<<<<<<<<<<<<< ;<<<<<<<<<<<<<< t;<<<<<<<<<<<<< lt;<<<<<<<<<<<< <<<<<<<<<<<< ;<<<<<<<<<<< t;<<<<<<<<<< lt;<<<<<<<<< <<<<<<<<< ;<<<<<<<< t;<<<<<<< lt;<<<<<< <<<<<< ;<<<<< t;<<<< gt;<<< ><< p>< /p>

1 Comment

  1. Reply

    Wolanski Andreea Cristina

    February 14, 2018

    Mă regăsesc un pic în ceea ce scrii. De mică mama m-a dat la diferite sporturi și pot spune că mi-au plăcut toate, de la patinaj, skateboarding, sky, bicicletă, role, până la karate și basket. În clasa I am făcut și canto, mama și-a dorit foarte mult, la fel și eu și pot spune că îmi pare foarte rău că nu am continuat ( profesoara mea de canto a decedat și a fost înlocuită de altcineva ce nu mai era pe placul meu ) deși mama a insistat mult să mai merg. Nu exista zi în care să nu ies afară și să mă dau cu rolele. M-am regăsit și când ai scris de micile accidente, semne de “ bună purtare “ deoarece și eu mi-am spart capul, mi-am făcut un semn frumos în cot și am și un mic semn pe abdomen de la o căzătură din copac .
    Sunt recunoscătoare mamei ( ea m-a crescut singură ) pentru ce mi-a oferit și m-a încurajat în tot ceea ce am făcut, chiar dacă ea și-a dorit altceva.

LEAVE A COMMENT