Ma gandeam si vorbeam chiar zilele trecute cu Rox, prietena mea, despre o poza pe care ne-a reamintit-o facebook, de acum patru ani. Teoretic, nu-s multi ani, insa, privind in urma, am realizat ca in acest timp s-au schimbat foarte multe lucruri in viata mea, in bine, si ca dintr-o pustoaica, am devenit femeie.

Ei, si uite asa, mi-au venit in gand lucruri pe care nu le-am facut si mi-ar fi placut sa le traiesc, dar n-a fost sa fie. Le insir mai jos:

1. Mi-am dorit sa impart un apartament cu Rox. La momentul in care i-am propus, ea nu avea carnet de conducere, eu locuiam cam departe de zona unde avea ea treaba si desi ne petreceam weekend-urile impreuna, mie tot mi-ar placut sa ne punem rabdarea la incercare :)). Ea e mai dezordonata, eu un pic mai ordonata, ea isi arunca si acum haina, geanta, rujul aiurea prin atelier si eu vin in urma ei si le asez, pentru ca “de ce am luat pernute frumoase daca le acoperim cu geaca ta?” – na, ca dau din casa. Dar cred ca am fi fost compatibile, trecand peste amanuntul asta minor, pentru ca e prietena mea cea mai veche si cea mai buna si ne-am fost alaturi atatia ani, indiferent ce se intampla in viata noastra (sau “cine” ni se intampla, hahahah)

2. Mi-ar fi placut sa imi reuseasca pana acum o plecare cu prietenele mele (toate). Dar pur si simplu, nu ne iese. Nu putem sa cadem de acord pe o destinatie, daca se fac compromisuri si totusi alegem o destinatie, intervine problema perioadei alese. Apoi, pana ne hotaram, se scumpesc rau biletele si mai amanam un pic. Poate anul acesta, totusi?!? (Va stiti voi)

3. Mi-ar fi placut sa merg la facultate in strainatate dar nu am avut curaj. Nu stiu sa spun exact de ce, dar desi m-am gandit si teoretic imi si alesesem unde as vrea sa merg, ceva m-a oprit ca si cum visul acesta era imposibil de realizat. Ei bine, era nevoie doar sa fiu mai categorica eu cu mine si sa imi iau inima in dinti. Cred ca teama de singuratate intr-un loc strain m-a oprit sa fac pasul acesta. Acum, privind in urma, mi-ar placea sa am amintiri din Londra sau Paris, cu mine la facultate. Sunt convinsa ca m-ar fi imbogatit spiritual enorm o astfel de experienta si desi imi va fi tare greu sa imi vad copilul plecat, o voi sustine pe Erin daca va vrea sa plece la studii in strainatate (la facultate, abia!!! Mai devreme, exclus :))) )

4. Mi-ar fi placut sa scot un album in 2013-2014. Aveam materialul pregatit insa cred ca tot de curaj m-am lovit. Am spus ca nu-s inca suficient de experimentata, ca mai trebuie sa cresc pana sa le ofer oamenilor un material discografic, pe principiul ca el trebuie sa prezinte o calatorie, o evolutie a artistului. Apoi am traversat o perioada de confuzie din punct de vedere muzical si uman (schimbarile acelea din viata mea despre care vorbeam) si momentul lansarii l-am tot amanat. In acest moment, daca ar fi sa lansez un album, cred ca ar avea 30 de piese. Poate o voi face, cine stie?

5. Mi-ar fi placut sa nu-mi fi lasat parul lung si sa nu ma fi vopsit satena. Intotdeauna am primit complimente legate de freza mea blonda cu parul scurt insa adolescenta fiind, eram intr-o continua cautare, intr-o permanenta dorinta de schimbare ca si cum n-as fi fost suficienta niciodata. Stiti ce zic? Dar daca ar fi sa dau timpul inapoi, mi-as spune sa-mi revin, ca nu trebuie sa multumesti pe toata lumea.

6. Mi-ar fi placut sa nu trec prin tot soiul de complexe alimentate, in special, de alte femei. De tipul “am picioare groase”, “am celulita”, “am sanii mici” si cate altele. Ma uit si la prietenele mele care se plang de te miri cate iar eu nu stiu cum sa le mai spun ca sunt frumoase si deosebite chiar daca nu indeplinesc tipologia indusa de frumusete. De cate ori n-am facut foamea mancand doar iaurt pentru ca auzisem eu ca te slabeste, sau de cate ori n-am jurat ca de “luni” ma duc la sala ca apoi sa ma plang ca e oribil. Cand mi-au trecut toate cele, s-au dus si kilogramele, si celulitele si toate prostiile din capul meu si am realizat ca nu am nevoie de diete ci de echilibru in creier.

7. Mi-ar fi placut sa il intalnesc pe Mircea mai devreme. Sâc!

Voi? Ceva “regrete”?

LEAVE A COMMENT