All posts by sorestea

Jurnal cu soare

Hello, my dear ones,

M-am gandit sa incep un jurnal, in care sa va mai povestesc ce am facut, pentru ca retelele de Social Media nu sunt atat de generoase cu spatiul precum este platforma proprie.

Saptamana care a trecut a fost extrem de plina pentru mine, am lansat o colectie noua cu Hard Coeur by Sore, am fost prezenta la aniversarea revistei Viva, am sustinut trei concerte si am stat in sala de repetitii pentru urmatoarele evenimente.

Sunt tare fericita si mandra sa va anunt ca voi fi opening act pentru Smiley, pe data de 2 iunie, la Arenele Romane. Cati dintre voi si-au luat bilet? Am inteles ca este deja sold out 😍

Intr-una din dupa amiezile petrecute cu Erin in parc, stateam si ma gandeam cat de frumos este sa ajungi sa faci ceea ce iti place, ceea ce te face fericit.. ma uitam la Erin care deja are prietene cu care se joaca, isi construieste usor usor universul ei, are deja tabieturi.. ce sa mai, a devenit omulet, nu mai este bebelus. O priveam si incercam sa imi imaginez cum va fi oare ca adult, ce job va avea, cat de tare va lupta pentru visele ei si atunci m-am gandit ca e extrem de important ce invata de la noi, parintii ei. Amandoi suntem oameni care au lasat regulile clasice la o parte, ne-am urmat visele si dorintele de antreprenori si, cu munca si noroc, am reusit sa ni le implinim. Mi-as dori ca toti cei care ma citesc, sa creada ca nu e posibil doar in povesti sa ai jobul mult visat, ci chiar se poate sa fii un om fericit, implinit si sa ajungi acasa cu inima impacata. Dream on!

Va las mai jos cateva imagini din saptamana care se incheie, sunt curioasa care va place cel mai mult 🙂

Ne vedem pe 2 iunie la Arene si pe 3 iunie in Parcul Sebastian 🎸💃🏻

Facem un obicei din jurnalul saptamanal? ❤️

Scrisoare pentru fata mea

Acum doi ani deveneam mamica. In ziua de 25 martie 2016, am simtit ca timpul si-a schimbat insemnatatea, ca cerul are alte culori, ca eu sunt alta decat ma stiam pana atunci si ca, bineinteles, tu esti totul.

Nu am sa iti neg cat de speriata am fost in primele saptamani, luni, desi aproape totul imi venea natural.. Eram speriata sa nu cumva sa iti gresesc, sa nu cumva sa nu fiu suficient de buna.. atat presiune am pus pe mine, cum probabil fiecare mamica face la randul ei, la primul copil.

Apoi, cand ai inceput sa mananci si sa vorbesti, mi-am dat seama ca fac treaba buna, desi n-am fost vreodata un as in bucatarie, tu pareai sa mananci cu pofta din puree-uri, semn ca gust aveau.

Mai tarziu ai facut primii pasi iar eu toata fericita, am lacrimat dar m-am si panicat. La prima ta febra, m-am intors din drumul spre concert pentru ca nu se putea sa treci fara mine prin asta. Doar eu stiu cate imi treceau prin minte cand te tineam la piept. Multi au ras, ca e doar o febra, insa pentru mine era prima si nu doream decat sa iti iau eu durerea si tu sa razi.

Imi amintesc dimineata de Craciun din 2017 cand ti s-au marit ochii atunci cand ai vazut cadourile sub brad. Le-ai luat tacticos, pe rand, si te-ai jucat toata ziua.

In saptamana de dinainte de ziua ta, ai vrut in fiecare zi sa facem repetitie pentru momentul tortului. Ti-am cantat “la multi ani” de mai multe ori, in fiecare zi, tu ai dansat si ai chiuit! Ce copil fericit ❤️

Au fost cei mai frumosi ani din viata mea si ti se datoreaza in totalitate. Si asa cum am spus si cand eram insarcinata… iti multumesc pentru ca m-ai ales sa iti fiu mama!

Ti-am soptit la ureche tot ce iti doresc de aici inainte si nici nu are rost sa mai scriu si in cuvinte, pentru ca simt ca nimic nu poate face sens in vorbe ca sa transmita ce simt in fiecare clipa in care te privesc. 🎈

La multi ani, puiule! ❤️

Ce am invatat de la ai mei

Inca din copilarie, mi s-a spus ca fiecare om are unicitatea lui, ca nu ne defineste vreun tipar de frumusete si ca nu exista oameni sau copii urati. Ca a judeca un om dupa aparente inseamna a fi superficial si ca, de cele mai multe ori, oamenii care nu ne dau pe spate la prima vedere, ne castiga inimile cu tot ce au in interior.

Pe masura ce am crescut, am constatat ca nu toti au primit aceeasi educatie si m-am lovit si eu de jigniri sau sub-aprecieri. Cand eram mica, auzeam doar ca am dintii mari, ca sunt un iepuras sau un castor, ca inainte de mine s-au nascut dintii (asta e funny :))) ). Acum lucrurile astea mi se par amuzante, amintiri ale copilariei, insa, la momentul respectiv, au lasat urme. M-au marcat oarecum, in sensul ca la 10-12 ani dezvoltasem complexe deja, de nu doream sa mai zambesc cu dintii la vedere… Daca va arat pozele de atunci o sa radeti si voi. Aratam ca o babuta fara dantura, care isi ascunde defectul unindu-si buzele intr-un zambet stramb.

Norocul meu au fost parintii, care au fost tot timpul langa mine si m-au invatat sa apreciez adevarata valoare a oamenilor.

Ei sunt cei care mi-au dat incredere in mine, care m-au invatat sa ma apreciez si sa ma iubesc asa cum sunt si evident ca acum, la maturitate, imi vad zambetul ca pe un mega atuu.

Apoi, cand eram mai mare si deja aveam parul scurt, aproape zilnic primeam intrebarea “Dar de ce nu iti lasi parul sa creasca? Esti atat de feminina cu el lung”. Am auzit intrebarea asta atat de des, incat am ajuns sa cred ca parul scurt inseamna lipsa feminitatii… si nu numai ca l-am lasat sa creasca, dar mi-am pus extensii si l-am vopsit saten. Peste mai multi ani, am realizat ca nu poti sa ii multumesti pe toti si mi-am dat seama ca nici nu ar trebui sa incercam sa fim pe placul tuturor celor din jur. Gratia, feminitatea si senzualitatea sunt in interior sau nu sunt deloc.

Sunt o mare sustinatoare a unicitatii fiecarei femei. Si m-am gandit ca multe dintre voi se vor regasi in ceea ce am scris mai sus, pentru ca fiecare dintre noi duce o lupta interioara cu imaginea perfecta si cu tiparele societatii. Stiti ce? Nemultumirile legate de propria imagine sunt boala majoritatii intr-o lume a minoritatii “perfecte”. Asa ca, fie ca esti timida, delicata, ciufulita, aiurita,  fii mandra de tine si bucura-te de ceea ce esti! Si pentru ca suntem deosebite in felul nostru si UNICE, tin sa va precizez ca Grace by Delaco are un concurs prin care puteti castiga bijuterii Pebs, facute manual. Sunt fine, gratioase si da, UNICAT. Exact ca noi!

Aveti toate detaliile aici: www.delaco-grace.ro

(Foto: Nico Grigore)

Ce regrete am

Ma gandeam si vorbeam chiar zilele trecute cu Rox, prietena mea, despre o poza pe care ne-a reamintit-o facebook, de acum patru ani. Teoretic, nu-s multi ani, insa, privind in urma, am realizat ca in acest timp s-au schimbat foarte multe lucruri in viata mea, in bine, si ca dintr-o pustoaica, am devenit femeie.

Ei, si uite asa, mi-au venit in gand lucruri pe care nu le-am facut si mi-ar fi placut sa le traiesc, dar n-a fost sa fie. Le insir mai jos:

1. Mi-am dorit sa impart un apartament cu Rox. La momentul in care i-am propus, ea nu avea carnet de conducere, eu locuiam cam departe de zona unde avea ea treaba si desi ne petreceam weekend-urile impreuna, mie tot mi-ar placut sa ne punem rabdarea la incercare :)). Ea e mai dezordonata, eu un pic mai ordonata, ea isi arunca si acum haina, geanta, rujul aiurea prin atelier si eu vin in urma ei si le asez, pentru ca “de ce am luat pernute frumoase daca le acoperim cu geaca ta?” – na, ca dau din casa. Dar cred ca am fi fost compatibile, trecand peste amanuntul asta minor, pentru ca e prietena mea cea mai veche si cea mai buna si ne-am fost alaturi atatia ani, indiferent ce se intampla in viata noastra (sau “cine” ni se intampla, hahahah)

2. Mi-ar fi placut sa imi reuseasca pana acum o plecare cu prietenele mele (toate). Dar pur si simplu, nu ne iese. Nu putem sa cadem de acord pe o destinatie, daca se fac compromisuri si totusi alegem o destinatie, intervine problema perioadei alese. Apoi, pana ne hotaram, se scumpesc rau biletele si mai amanam un pic. Poate anul acesta, totusi?!? (Va stiti voi)

3. Mi-ar fi placut sa merg la facultate in strainatate dar nu am avut curaj. Nu stiu sa spun exact de ce, dar desi m-am gandit si teoretic imi si alesesem unde as vrea sa merg, ceva m-a oprit ca si cum visul acesta era imposibil de realizat. Ei bine, era nevoie doar sa fiu mai categorica eu cu mine si sa imi iau inima in dinti. Cred ca teama de singuratate intr-un loc strain m-a oprit sa fac pasul acesta. Acum, privind in urma, mi-ar placea sa am amintiri din Londra sau Paris, cu mine la facultate. Sunt convinsa ca m-ar fi imbogatit spiritual enorm o astfel de experienta si desi imi va fi tare greu sa imi vad copilul plecat, o voi sustine pe Erin daca va vrea sa plece la studii in strainatate (la facultate, abia!!! Mai devreme, exclus :))) )

4. Mi-ar fi placut sa scot un album in 2013-2014. Aveam materialul pregatit insa cred ca tot de curaj m-am lovit. Am spus ca nu-s inca suficient de experimentata, ca mai trebuie sa cresc pana sa le ofer oamenilor un material discografic, pe principiul ca el trebuie sa prezinte o calatorie, o evolutie a artistului. Apoi am traversat o perioada de confuzie din punct de vedere muzical si uman (schimbarile acelea din viata mea despre care vorbeam) si momentul lansarii l-am tot amanat. In acest moment, daca ar fi sa lansez un album, cred ca ar avea 30 de piese. Poate o voi face, cine stie?

5. Mi-ar fi placut sa nu-mi fi lasat parul lung si sa nu ma fi vopsit satena. Intotdeauna am primit complimente legate de freza mea blonda cu parul scurt insa adolescenta fiind, eram intr-o continua cautare, intr-o permanenta dorinta de schimbare ca si cum n-as fi fost suficienta niciodata. Stiti ce zic? Dar daca ar fi sa dau timpul inapoi, mi-as spune sa-mi revin, ca nu trebuie sa multumesti pe toata lumea.

6. Mi-ar fi placut sa nu trec prin tot soiul de complexe alimentate, in special, de alte femei. De tipul “am picioare groase”, “am celulita”, “am sanii mici” si cate altele. Ma uit si la prietenele mele care se plang de te miri cate iar eu nu stiu cum sa le mai spun ca sunt frumoase si deosebite chiar daca nu indeplinesc tipologia indusa de frumusete. De cate ori n-am facut foamea mancand doar iaurt pentru ca auzisem eu ca te slabeste, sau de cate ori n-am jurat ca de “luni” ma duc la sala ca apoi sa ma plang ca e oribil. Cand mi-au trecut toate cele, s-au dus si kilogramele, si celulitele si toate prostiile din capul meu si am realizat ca nu am nevoie de diete ci de echilibru in creier.

7. Mi-ar fi placut sa il intalnesc pe Mircea mai devreme. Sâc!

Voi? Ceva “regrete”?

Mama ❤️

Mama a fost intotdeauna acel je ne sais quoi al meu. Masina pe care o conducea era un jeep suzuki samurai roz bonbon, purta intotdeauna o berete frantuzeasca asezata militareste pe cap, sarafane din catifea cusute chiar de ea, noaptea, iar parul cret si roscat completa ochii verzi.
Colegii stiau ca a venit “Sorina” la scoala pentru ca dintr-o data, se auzea mix-ul facut pe caseta cu o noapte in urma, Coco Jambo la maxim, din jeep-ul bonbon. Mereu am rugat-o sa ma conduca, nu m-am rusinat desi cand traversam strada, mi-era rusine ca ma tinea de mana, voiam sa fiu si eu mare.
Cand pleca in vacante, isi aseza toate hainele pe tinute, de la cercei, la pantofi iar eu, din varful patului, ma minunam. Nu stiam ca se poate o asemenea organizare si ma frapa sa vad cate haine si bijuterii are. De altfel, seara se termina foarte tarziu pentru ea, scria pe masa din bucatarie asigurari pana dimineata. Mereu a avut spirit antreprenor si si-a dorit sa nu fie nimeni seful ei, chiar daca la inceput a fost mai greu.
Cand era ziua mea, organiza cele mai tari petreceri, pe care am putut sa le revad pentru ca tot ea le filma cap coada. Avea camera pe umar si surprindea toate momentele. Decora casa si pregatea mancare, apoi isi prindea o coada lunga,falsa, creata, de nu vazuse nimeni pana atunci asa ceva.
Acum doi ani, a devenit bunica desi nu arata ca o bunica absolut deloc. Are o fata de bebelus, imi amintesc ca inca de cand eram mica, se dadea cu creme diverse si imi spunea “pielea din jurul ochilor, de pe gat si intre sani tradeaza varsta femeii. Trebuie sa avem grija de ea”. Erin o iubeste extrem de mult si stie ca atunci cand vine Bubi in vizita, se lasa cu distractie si cu cele mai tari desene. Eu nu am vazut om sa desezene asa cum o face mama, cu o usurinta fantastica, din 3 miscari realizeaza un desen pentru care mie sau tie ne-ar trebui 10/15 miscari. Ea vede totul cu ochii mintii si uneori ma intreb daca atunci cand era de varsta mea, a vazut in viitor ce familie frumoasa va avea.

Acum, a descoperit instagramul si cateva femei de varsta ei care sunt super funky imbracate si isi salveaza tot felul de poze inspirationale pe care vrea sa le puna in practica. Mama e un rockstar.

La multi ani, Mamicã!

citeste si alte povesti frumoase despre mame pe https://www.alistmagazine.ro/despre-tine-mama/

Ce vor fetele de la baieti?

Oficial, e primavara, desi termometrul este de alta parere, la fel si balconul meu care da pe afara de zapada.

Dar nu despre meteo vreau sa va vorbesc, ci profit de ocazia 1-8 martie, martisor/ziua femeii/ziua mamei ca sa va povestesc despre ce gandesc fetele atunci cand vine vorba de baieti. Care-i faza? Pai, e clara treaba ca noi gandim diferit fata de barbati, nu trebuie sa vina vreun cercetator ca sa confirme treaba asta. Cumva, postul acesta este mai mult pentru baieti si barbati, ca sa afle care e schema prin care fetele plac sau nu, un baiat.

Ok, eu am 28 de ani, prietenele mele tot pe acolo, unele sunt mai mici, altele mai mari si am ajuns la concluzia ca barometrul s-a schimbat fata de cand aveam 18/19 ani. Pe vremea aceea, toate am fi spus ca primul si cel mai important lucru, ca sa iesim cu un baiat, este sa fie frumos, sa arate bine. Ei, prietenele mele sunt de parere ca acum, factorul cel mai important, este sa le faca sa rada. Adica daca e simpatic, usor ironic, sarcastic pe de o parte, glumet, are super mari sanse. De exemplu, o prietena a iesit cu baiatul care astazi ii este sot, la un suc in mall, blind date, aranjat de o alta tipa si a ras cu lacrimi pentru ca baiatul stia sa faca din situatii penibile, momente funny. Un an mai tarziu, am fost la nunta.

Pe locul al doilea, sa fie inteligent, sa aiba un aer misto, de barbat, nu de pampalau. Perfect de acord! Un baiat care are forta interioara, care isi stie plusurile si minusurile, care nu se da altceva decat este, are intotdeauna bile albe in ochii nostri.

Abia pe locul al treilea, felul in care arata, daca e inalt, bine facut, scund sau slabut. Daca le face sa rada si e inteligent, omul are un sarm aparte si fetele ajung sa treaca peste asa zisul ‘pattern’ propriu. Eu, de exemplu, in adolescenta, spuneam ca vreau si eu sa intalnesc un baiat inalt, sa pot purta tocuri de 12 cm si sa fiu mai mica decat el (desi am 1.74, e cam greu :)) ) ca asa aveam eu fixatie. Mircea are 1,80 si nu a contat niciodata ca sunt mai inalta pe tocuri de 12 si….sa fiu sincera? Urasc tocurile de 12 :)) nu sunt comode, cine ar vrea sa iasa in oras si sa faca echilibristica? 😂 Dupa prima intalnire cu el, aveam rimelul scurs de la cat am ras, mi se uscase gatul de cat povestisem si dupa ce intalnirea s-a terminat, am simtit ca imi e dor dupa 5 minute. Cum iti poate fi dor de un necunoscut? Ei bine, iata ca se poate 🙂

Prietenele mele au spus ca unul dintre cele mai importante calitati ale baiatului cu care ies ar trebui sa fie bunatatea. Sa nu fie nepoliticos, in raport cu oamenii, nu numai cu ele. Sa aiba maniere, sa stie cand sa deschida o usa sau cand sa inchida telefonul.

Sunt curioasa, voi, cele care ma cititi? Ce criterii aveti?

Astept comentariile voastre ❤️