Tag Archives: blog

Ce am invatat de la ai mei

Inca din copilarie, mi s-a spus ca fiecare om are unicitatea lui, ca nu ne defineste vreun tipar de frumusete si ca nu exista oameni sau copii urati. Ca a judeca un om dupa aparente inseamna a fi superficial si ca, de cele mai multe ori, oamenii care nu ne dau pe spate la prima vedere, ne castiga inimile cu tot ce au in interior.

Pe masura ce am crescut, am constatat ca nu toti au primit aceeasi educatie si m-am lovit si eu de jigniri sau sub-aprecieri. Cand eram mica, auzeam doar ca am dintii mari, ca sunt un iepuras sau un castor, ca inainte de mine s-au nascut dintii (asta e funny :))) ). Acum lucrurile astea mi se par amuzante, amintiri ale copilariei, insa, la momentul respectiv, au lasat urme. M-au marcat oarecum, in sensul ca la 10-12 ani dezvoltasem complexe deja, de nu doream sa mai zambesc cu dintii la vedere… Daca va arat pozele de atunci o sa radeti si voi. Aratam ca o babuta fara dantura, care isi ascunde defectul unindu-si buzele intr-un zambet stramb.

Norocul meu au fost parintii, care au fost tot timpul langa mine si m-au invatat sa apreciez adevarata valoare a oamenilor.

Ei sunt cei care mi-au dat incredere in mine, care m-au invatat sa ma apreciez si sa ma iubesc asa cum sunt si evident ca acum, la maturitate, imi vad zambetul ca pe un mega atuu.

Apoi, cand eram mai mare si deja aveam parul scurt, aproape zilnic primeam intrebarea “Dar de ce nu iti lasi parul sa creasca? Esti atat de feminina cu el lung”. Am auzit intrebarea asta atat de des, incat am ajuns sa cred ca parul scurt inseamna lipsa feminitatii… si nu numai ca l-am lasat sa creasca, dar mi-am pus extensii si l-am vopsit saten. Peste mai multi ani, am realizat ca nu poti sa ii multumesti pe toti si mi-am dat seama ca nici nu ar trebui sa incercam sa fim pe placul tuturor celor din jur. Gratia, feminitatea si senzualitatea sunt in interior sau nu sunt deloc.

Sunt o mare sustinatoare a unicitatii fiecarei femei. Si m-am gandit ca multe dintre voi se vor regasi in ceea ce am scris mai sus, pentru ca fiecare dintre noi duce o lupta interioara cu imaginea perfecta si cu tiparele societatii. Stiti ce? Nemultumirile legate de propria imagine sunt boala majoritatii intr-o lume a minoritatii “perfecte”. Asa ca, fie ca esti timida, delicata, ciufulita, aiurita,  fii mandra de tine si bucura-te de ceea ce esti! Si pentru ca suntem deosebite in felul nostru si UNICE, tin sa va precizez ca Grace by Delaco are un concurs prin care puteti castiga bijuterii Pebs, facute manual. Sunt fine, gratioase si da, UNICAT. Exact ca noi!

Aveti toate detaliile aici: www.delaco-grace.ro

(Foto: Nico Grigore)

Mama ❤️

Mama a fost intotdeauna acel je ne sais quoi al meu. Masina pe care o conducea era un jeep suzuki samurai roz bonbon, purta intotdeauna o berete frantuzeasca asezata militareste pe cap, sarafane din catifea cusute chiar de ea, noaptea, iar parul cret si roscat completa ochii verzi.
Colegii stiau ca a venit “Sorina” la scoala pentru ca dintr-o data, se auzea mix-ul facut pe caseta cu o noapte in urma, Coco Jambo la maxim, din jeep-ul bonbon. Mereu am rugat-o sa ma conduca, nu m-am rusinat desi cand traversam strada, mi-era rusine ca ma tinea de mana, voiam sa fiu si eu mare.
Cand pleca in vacante, isi aseza toate hainele pe tinute, de la cercei, la pantofi iar eu, din varful patului, ma minunam. Nu stiam ca se poate o asemenea organizare si ma frapa sa vad cate haine si bijuterii are. De altfel, seara se termina foarte tarziu pentru ea, scria pe masa din bucatarie asigurari pana dimineata. Mereu a avut spirit antreprenor si si-a dorit sa nu fie nimeni seful ei, chiar daca la inceput a fost mai greu.
Cand era ziua mea, organiza cele mai tari petreceri, pe care am putut sa le revad pentru ca tot ea le filma cap coada. Avea camera pe umar si surprindea toate momentele. Decora casa si pregatea mancare, apoi isi prindea o coada lunga,falsa, creata, de nu vazuse nimeni pana atunci asa ceva.
Acum doi ani, a devenit bunica desi nu arata ca o bunica absolut deloc. Are o fata de bebelus, imi amintesc ca inca de cand eram mica, se dadea cu creme diverse si imi spunea “pielea din jurul ochilor, de pe gat si intre sani tradeaza varsta femeii. Trebuie sa avem grija de ea”. Erin o iubeste extrem de mult si stie ca atunci cand vine Bubi in vizita, se lasa cu distractie si cu cele mai tari desene. Eu nu am vazut om sa desezene asa cum o face mama, cu o usurinta fantastica, din 3 miscari realizeaza un desen pentru care mie sau tie ne-ar trebui 10/15 miscari. Ea vede totul cu ochii mintii si uneori ma intreb daca atunci cand era de varsta mea, a vazut in viitor ce familie frumoasa va avea.

Acum, a descoperit instagramul si cateva femei de varsta ei care sunt super funky imbracate si isi salveaza tot felul de poze inspirationale pe care vrea sa le puna in practica. Mama e un rockstar.

La multi ani, Mamicã!

citeste si alte povesti frumoase despre mame pe https://www.alistmagazine.ro/despre-tine-mama/

Ce vor fetele de la baieti?

Oficial, e primavara, desi termometrul este de alta parere, la fel si balconul meu care da pe afara de zapada.

Dar nu despre meteo vreau sa va vorbesc, ci profit de ocazia 1-8 martie, martisor/ziua femeii/ziua mamei ca sa va povestesc despre ce gandesc fetele atunci cand vine vorba de baieti. Care-i faza? Pai, e clara treaba ca noi gandim diferit fata de barbati, nu trebuie sa vina vreun cercetator ca sa confirme treaba asta. Cumva, postul acesta este mai mult pentru baieti si barbati, ca sa afle care e schema prin care fetele plac sau nu, un baiat.

Ok, eu am 28 de ani, prietenele mele tot pe acolo, unele sunt mai mici, altele mai mari si am ajuns la concluzia ca barometrul s-a schimbat fata de cand aveam 18/19 ani. Pe vremea aceea, toate am fi spus ca primul si cel mai important lucru, ca sa iesim cu un baiat, este sa fie frumos, sa arate bine. Ei, prietenele mele sunt de parere ca acum, factorul cel mai important, este sa le faca sa rada. Adica daca e simpatic, usor ironic, sarcastic pe de o parte, glumet, are super mari sanse. De exemplu, o prietena a iesit cu baiatul care astazi ii este sot, la un suc in mall, blind date, aranjat de o alta tipa si a ras cu lacrimi pentru ca baiatul stia sa faca din situatii penibile, momente funny. Un an mai tarziu, am fost la nunta.

Pe locul al doilea, sa fie inteligent, sa aiba un aer misto, de barbat, nu de pampalau. Perfect de acord! Un baiat care are forta interioara, care isi stie plusurile si minusurile, care nu se da altceva decat este, are intotdeauna bile albe in ochii nostri.

Abia pe locul al treilea, felul in care arata, daca e inalt, bine facut, scund sau slabut. Daca le face sa rada si e inteligent, omul are un sarm aparte si fetele ajung sa treaca peste asa zisul ‘pattern’ propriu. Eu, de exemplu, in adolescenta, spuneam ca vreau si eu sa intalnesc un baiat inalt, sa pot purta tocuri de 12 cm si sa fiu mai mica decat el (desi am 1.74, e cam greu :)) ) ca asa aveam eu fixatie. Mircea are 1,80 si nu a contat niciodata ca sunt mai inalta pe tocuri de 12 si….sa fiu sincera? Urasc tocurile de 12 :)) nu sunt comode, cine ar vrea sa iasa in oras si sa faca echilibristica? 😂 Dupa prima intalnire cu el, aveam rimelul scurs de la cat am ras, mi se uscase gatul de cat povestisem si dupa ce intalnirea s-a terminat, am simtit ca imi e dor dupa 5 minute. Cum iti poate fi dor de un necunoscut? Ei bine, iata ca se poate 🙂

Prietenele mele au spus ca unul dintre cele mai importante calitati ale baiatului cu care ies ar trebui sa fie bunatatea. Sa nu fie nepoliticos, in raport cu oamenii, nu numai cu ele. Sa aiba maniere, sa stie cand sa deschida o usa sau cand sa inchida telefonul.

Sunt curioasa, voi, cele care ma cititi? Ce criterii aveti?

Astept comentariile voastre ❤️

Nu e gluma! Creveti cu curry – reteta

Haide sa va povestesc. Dupa ce v-am marturisit cum ca nu stiu sa gatesc mare lucru, ceva s-a intamplat.

Am inceput sa caut retete, sa ma intreb ce as putea aduce noi in viata de familie, din punctul asta de vedere. Probabil ca eram usor frustrata de subiectul asta (hahaha) si cum mi-am luat o piatra de pe inima, mi-a fost mai simplu sa actionez.

Asadar, am intrat pe blogul lui Mazilique de unde am aflat cum ar trebui sa fie facuti niste creveti curry si sortand ingredientele pe baza a ceea ce aveam in frigider, mi-a iesit ceva super delicios. Las mai jos ce am pus, cum am pus si astept laude si felicitari, ca zau, tare mandra sunt :))

Ingrediente (2 portii)

Creveti

3 catei de usturoi

O jumatate de ceapa

Un cartof

Un ardei kapia

4 rosii cherry

Lapte de cocos / sau crema de cocos

O piersica din compot

Pasta rosie curry

Boia dulce

Piper

Ce am facut:

Am taiat marunt ceapa si ardeiul, am strivit usturoiul, le-am pus in tigaie cu o lingurita de ulei de masline. Am adaugat si condimentele.

Dupa ce s-au inmuiat un pic, am adaugat rosiile taiate, cartoful cubulete, laptele de cocos si am amestecat si le-am lasat sa fiarba. Practic, atunci cand cartoful s-a fiert, e treaba gata.

Am adaugat apoi crevetii (eu am pus multi, imi plac), in vreo 6 min s-au facut. Am taiat o piersica dintr-un compot din frigider (asta e improvizatia mea, nu era in reteta) pentru ca m-am gandit la combinatia dintre dulcele de fruct si picantul din curry. Buna alegere, e delicios!

La final, am fiert orezul, amestecand continuu.

Si cam asta a fost. Nu-mi vine sa cred ca am facut postarea asta :))

Va puuup!

Amintiri din copilarie

Cu ocazia celui mai nou clip (vezi aici) mi-am adus aminte de copilarie.

Am fost un copil curios, curajos – as putea spune, cred ca marturie imi stau si toate semnele: mi-am spart capul de ziua mamei mele, mi-am spart arcada in fata blocului, mi-am luxat glezna la baschet si cate altele. Dar mi-am dorit sa mai patinez cu dragul de odinioara asa ca mi-am luat inima in dinti si am facut asta pentru melodia “Dintr-o mie de femei”, moment in care mama a rascolit in albumele foto din copilarie. Ce emotii si ce amintiri.

Imi aduc aminte zilele de week-end in care ma trezeam dis de dimineata cu toata energia de pe lume, nu-mi tacea gura o clipa, de fericire, pentru ca tata urma sa ma duca la patinoar. A fost greu la inceput, a devenit frumos pe parcurs, sunt niste amintiri greu de uitat. Ba mai mult, n-am cum sa uit cand tata si-a pus patine, din dorinta de a face lucrul acesta impreuna si de fiecare data cand se sesiza pericol de ciocnire cu alt patinator, se arunca pe burta. Hohote de ras pentru mine, multe vanatai pentru ei.

Imi dau seama ca desi generatiile se schimba, moda se schimba, parintele face in continuare cam aceleasi lucruri pentru copilul lui. Eu in weekend am fost cu Erin la Gasca Zurli si tare fericita am facut-o. Abia astept si prima ei lectie de patinaj.

Mi-e dor, cateodata, de copilarie, dar ma bucur nespus de tot ceea ce traiesc acum, prin Erin si apreciez de o suta de ori mai mult tot ce au facut parintii mei pentru mine. ❤️ E atat de important sa crezi in visele copilului, sa il sprijini, sa ii sustii pasiunile.. imi dau seama ca poate si-au dorit sa devin medic, avocat, la un moment dat, insa vreau sa le multumesc si public pentru ca mi-au ridicat aripile atunci cand le-am spus ca fara muzica, eu nu ma vad. Mami, tati, MULTUMESC!

Voi ce amintiri din copilarie aveti?

Asculta Dintr-o mie de femei <<<<<<<<<<<<<<<<<<< <<<<<<<<<<<<<<< ;<<<<<<<<<<<<<< t;<<<<<<<<<<<<< lt;<<<<<<<<<<<< <<<<<<<<<<<< ;<<<<<<<<<<< t;<<<<<<<<<< lt;<<<<<<<<< <<<<<<<<< ;<<<<<<<< t;<<<<<<< lt;<<<<<< <<<<<< ;<<<<< t;<<<< gt;<<< ><< p>< /p>

CE MI-AS DORI SA STIU SA FAC?

Ma surprind si pe mine, cateodata, cand visez cu ochii deschisi si casc, efectiv, gura pe pereti. Uneori, uit de unde am plecat, de la ce gand, pentru ca mi se impletesc unele peste altele in minte si sfarsesc in a pierde, practic, timp, visand la ceva ce nu imi aduc aminte :)). Nu stiu daca face sens pentru voi ce zic, insa astazi am reusit sa imi adun gandurile si intr-un final (aleluia) am scris o lista foarte importanta:

CE MI-AS DORI SA STIU SA FAC?

 

1. Mancare!!!!

Foarte important. Viata ar fi fost mult mai frumoasa si mai armonioasa daca din manutele mele de gospodina ieseau si alte preparate in afara de cartofi prajiti sau la cuptor, mamaliga cu branza, paste sau clatite. Atat pot, atat ma pricep. 🙁

2. Sa ma pricep la masini

Da, intr-adevar, viata mea s-ar fi schimbat, in sensul ca, sa zicem, la deschiderea unui dosar de constantare auto, as fi avut sclipirea de geniu sa imi rezolv si alte mici zgarieturi acumulate din neatentie insa in momentul in care aud “bara, aripa, senzor de miscare, serie de sasiu” ma pierd un pic si vreau sa se termine mai repede. Sunt si blonda, stiu. Poate mai bine mi-as fi dorit sa fiu (doar) putin mai smechera, ca m-ar ajuta in mai multe situatii. hahahah

3. Sa pot sa fiu falsa

Nu, serios, si eu rad cand spun asta, insa realmente viata ar fi fost mai usoara daca as fi putut sa zambesc fals si sa pup multa lume in fund :)))).

4. Sa fluier

Mi se pare super talent. Maxim, dar maaaaxim, pot sa imit o pasare. :))))

5. Sa injur

Pe cuvant daca nu sunt unii in trafic care si-o merita in cel mai adevarat sens posibil. As vrea din suflet sa pot sa fiu cursiva si coerenta si sa scot si altceva in afara de “Baga-mi-as” sau “Pisicii tai cu tot” sau “du-te-n….sa te duci” – realmente cu punctele de suspensie, nu am omis sa scriu ceva. Nu sunt vreo Filofteea, dar pe bune ca la volan nu ma descurc cu injuratul. In afara lui, imi iese cateodata.

6. Sa nu cheltui bani

Pai n-ar fi frumos? 🙂

7. Sa ma mobilizez sa postez mai des pe vlog

Subscribe, sa fiti la curent. Pana atunci, cel mai recent episod: