Tag Archives: familie

Nu e gluma! Creveti cu curry – reteta

Haide sa va povestesc. Dupa ce v-am marturisit cum ca nu stiu sa gatesc mare lucru, ceva s-a intamplat.

Am inceput sa caut retete, sa ma intreb ce as putea aduce noi in viata de familie, din punctul asta de vedere. Probabil ca eram usor frustrata de subiectul asta (hahaha) si cum mi-am luat o piatra de pe inima, mi-a fost mai simplu sa actionez.

Asadar, am intrat pe blogul lui Mazilique de unde am aflat cum ar trebui sa fie facuti niste creveti curry si sortand ingredientele pe baza a ceea ce aveam in frigider, mi-a iesit ceva super delicios. Las mai jos ce am pus, cum am pus si astept laude si felicitari, ca zau, tare mandra sunt :))

Ingrediente (2 portii)

Creveti

3 catei de usturoi

O jumatate de ceapa

Un cartof

Un ardei kapia

4 rosii cherry

Lapte de cocos / sau crema de cocos

O piersica din compot

Pasta rosie curry

Boia dulce

Piper

Ce am facut:

Am taiat marunt ceapa si ardeiul, am strivit usturoiul, le-am pus in tigaie cu o lingurita de ulei de masline. Am adaugat si condimentele.

Dupa ce s-au inmuiat un pic, am adaugat rosiile taiate, cartoful cubulete, laptele de cocos si am amestecat si le-am lasat sa fiarba. Practic, atunci cand cartoful s-a fiert, e treaba gata.

Am adaugat apoi crevetii (eu am pus multi, imi plac), in vreo 6 min s-au facut. Am taiat o piersica dintr-un compot din frigider (asta e improvizatia mea, nu era in reteta) pentru ca m-am gandit la combinatia dintre dulcele de fruct si picantul din curry. Buna alegere, e delicios!

La final, am fiert orezul, amestecand continuu.

Si cam asta a fost. Nu-mi vine sa cred ca am facut postarea asta :))

Va puuup!

Amintiri din copilarie

Cu ocazia celui mai nou clip (vezi aici) mi-am adus aminte de copilarie.

Am fost un copil curios, curajos – as putea spune, cred ca marturie imi stau si toate semnele: mi-am spart capul de ziua mamei mele, mi-am spart arcada in fata blocului, mi-am luxat glezna la baschet si cate altele. Dar mi-am dorit sa mai patinez cu dragul de odinioara asa ca mi-am luat inima in dinti si am facut asta pentru melodia “Dintr-o mie de femei”, moment in care mama a rascolit in albumele foto din copilarie. Ce emotii si ce amintiri.

Imi aduc aminte zilele de week-end in care ma trezeam dis de dimineata cu toata energia de pe lume, nu-mi tacea gura o clipa, de fericire, pentru ca tata urma sa ma duca la patinoar. A fost greu la inceput, a devenit frumos pe parcurs, sunt niste amintiri greu de uitat. Ba mai mult, n-am cum sa uit cand tata si-a pus patine, din dorinta de a face lucrul acesta impreuna si de fiecare data cand se sesiza pericol de ciocnire cu alt patinator, se arunca pe burta. Hohote de ras pentru mine, multe vanatai pentru ei.

Imi dau seama ca desi generatiile se schimba, moda se schimba, parintele face in continuare cam aceleasi lucruri pentru copilul lui. Eu in weekend am fost cu Erin la Gasca Zurli si tare fericita am facut-o. Abia astept si prima ei lectie de patinaj.

Mi-e dor, cateodata, de copilarie, dar ma bucur nespus de tot ceea ce traiesc acum, prin Erin si apreciez de o suta de ori mai mult tot ce au facut parintii mei pentru mine. ❤️ E atat de important sa crezi in visele copilului, sa il sprijini, sa ii sustii pasiunile.. imi dau seama ca poate si-au dorit sa devin medic, avocat, la un moment dat, insa vreau sa le multumesc si public pentru ca mi-au ridicat aripile atunci cand le-am spus ca fara muzica, eu nu ma vad. Mami, tati, MULTUMESC!

Voi ce amintiri din copilarie aveti?

Asculta Dintr-o mie de femei <<<<<<<<<<<<<<<<<<< <<<<<<<<<<<<<<< ;<<<<<<<<<<<<<< t;<<<<<<<<<<<<< lt;<<<<<<<<<<<< <<<<<<<<<<<< ;<<<<<<<<<<< t;<<<<<<<<<< lt;<<<<<<<<< <<<<<<<<< ;<<<<<<<< t;<<<<<<< lt;<<<<<< <<<<<< ;<<<<< t;<<<< gt;<<< ><< p>< /p>

N-ai sa crezi, ce nebuna!

Astazi am sa fiu foarte sincera si am sa dau niste secrete afara din casa. Am sa incep prin a spune ca nu stiu sa gatesc. In sensul ca singurele feluri de mancare pe care stiu, realmente, sa le fac sunt pastele (imi ies de te lingi pe degete, cu toata modestia :)) ), cartofi la cuptor (o fi si greu, cureti cartoful si il bagi la cuptor hahaha), mamaliga cu branza si smantana, clatite (dar, saracele, arata de parca le-a calcat un cauciuc incins – dar sunt ok la gust), snitel si orice e pané 😂. Despre salate nu are sens sa mentionez caci ele se fac singure.

Luand aceste lucruri si rumegandu-le, va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa va ganditi ce mananca Erin atunci cand sarcina asta imi cade mie in brate. Am trecut demult de etapa piureurilor, asadar meniul ei arata asa cum ar trebui sa fie un meniu sanatos pentru fiecare dintre noi. Cand intru eu pe felie, ii dau exact ceea ce stiu sa fac – cititi mai sus :))) fara prajeli, evident.

M-am gandit sa impartasesc asta cu voi pentru ca poate sunt mame care ma urmaresc si am ajuns la concluzia ca se creaza o falsa impresie in jurul mamelor tinere, cum ca ele sunt si trebuie musai sa fie perfecte, mame, femei de cariera, iubite pasionale si gospodine extraordinare. Iubitul meu face misto de mine ca nu stiu sa tin bine matura in mana atunci cand ma trezesc maturand, glumeste ca am descoperit butonul de la masina de spalat rufe abia acum 2 ani (eu stiam unde se afla, dar n-am vrut ca el sa stie ca stiu :))) ) si ca un scaun din sufragerie pare a fi dulapul meu.

Si cu toate aceste defecte “majore”, se pare ca ma iubeste iar eu, sincera sa fiu, nu am nicio o remuscare cum ca nu ma apropii de perfectiune. Si sper ca si tu, cea care citesti acum, esti in asentimentul meu.

Sometimes, messy is sexy.

Hai ca ma duc sa strang hainele de pe scaun, macar atat.

Pup! ❤️

Cum a fost prima vacanta cu Erin

Am simtit nevoia sa va impartasesc prima noastra vacanta cu Erin pentru ca m-am intors acasa extrem de mandra de ea si de mine. De ce? Va spun acum:

In primul rand, nu m-am asteptat la absolut nimic, neavand termen de comparatie, dar ceva mi-a spus ca notiunea de vacanta, asa cum o stiam eu, se aplica doar in calatoriile fara bebe (momentan). Asadar, am plecat spre aeroport cu Erin in brate si un ghiozdan in spate. Mircea urma sa ne ridice din Salonic, cu masina – pentru ca am luat aproape toata casa cu noi in portbagaj. Recunosc, daca Nana, prietena mea, nu era alaturi de mine in aeroport, probabil ca as fi clacat un pic.. Erin m-a luat prin surprindere, in sensul ca era usor somnoroasa si agitatia din aeroport au adus-o in punctul de a face scandal, oriunde, la orice pas. Eu incercam sa imi pastrez calmul, vorba aceea – copilul simte. Evident ca imi sarea inima din piept cu viteza, deja ma gandeam ca a fost o idee proasta, puteam sa avem vacanta si la noi in balcon. Nana mi-a repetat ca pot sa gestionez situatia si cumva, ca prin minune, inainte de a ne imbarca, s-au potolit apele. Acum sunt convinsa ca reactia ei  fost in concordanta cu emotiile mele.. Surpriza cea mai mare a fost ca mi-a adormit in brate inainte de decolare si s-a trezit la aterizare, exact la tanc pentru o portie de iubire cu taticul.

Saptamana noastra de vacanta in Grecia a fost cum nu se putea mai frumoasa. E adevarat, ma trezeam la 6 dimineata si seara la 8 imi picau ochii de somn, mai-mai sa adorm langa ea sau inaintea ei :)), dar cu putina determinare si cu prietenii nostri care ma chemau pe terasa din fata casei la un pahar de vin, am rezistat victorios, in fiecare seara pana la 11-12. Ba mai mult de atat, doua seri din vacanta am reusit sa o adorm pe Erin in carut la o terasa, adica pentru mine asta este deja o aroganta maxima, nu stiu cum sa va spun. Probabil ca mamele stiu la ce ma refer, iar cei fara copii care citesc aceste randuri probabil isi imagineaza ca imi place sa hiperbolizez situatia. Dar nu. Imi vor ramane pentru totdeauna in amintire plimbarile noastre pe nisip, castelele construite si zgomotele de mirare ale lui Erin de fiecare data cand ridicam galetusa din nisip, rasul zglobiu cand se balacea, cum a invatat ea sa spuna “nani” si mie mi-au dat lacrimile…

Nota 10 pentru ideea de a ne aduna mai multi parinti cu copii in aceasta vacanta, au fost atatea momente cand copiii se jucau impreuna si noi prindeam ragaz in care puteam sa constientizam peisajul inconjurator, caci altfel toti eram cu capul mai mult orientat catre nisip :)).

Marele castig al acestei deplasari a fost faptul ca domnisoara E. a inceput sa vorbeasca, sa cante coerent, sa alerge fara sa cada, s-a balacit mai mult decat toti la un loc si a invatat sa faca forme in nisip. Dar cea mai si cea mai tare chestie a vacantei este fara doar si poate legatura dintre noi trei care, pur si simplu, a crescut la cote maxime.

Pe aceasta cale, as vrea sa le multumesc prietenilor care m-au convins sa am curaj si sa merg intr-o vacanta care a implicat zbor cu avionul, pentru ca desi eram tematoare si emotionata, mi-am dat seama ca exista atata putere, forta si resurse de energie in mine cat nici nu stiam. Asadar, pentru toate mamele din lume, ne subestimam cateodata. We rock!

 



 

Sent from my iPhone

Superwoman (1) – Roxana

Roxana (pe care o pomenesc in multe postari si pe instagram, pe facebook si cel mai recent am aratat-o aici) imi trimite in fiecare zi pe whatsapp cele mai amuzante poze. M-am gandit sa le aleg pe cele mai bune si sa vi le arat si voua pentru ca Rox reuseste sa scoata un om din sarite dar la fel de bine reuseste sa-l faca sa se simta cel mai iubit, cel mai de nepretuit si daca este cineva care sa starneasca hohote de ras cu glumele, ea este!
In cazul in care va intrebati care-i treaba cu mine si cu Roxana, trebuie sa mentionez ca ne tinem partea de vreo 17 ani. Eram foarte mici cand ne-am cunoscut, nicidecum ca avem vreo varsta considerabila acum :)). As vrea sa ii multumesc public pentru ca a vrut sa ma bata atunci cand eram clasa a 5a, sa ma felicit pentru ca am fost diplomata si am imbunat-o cu vorbele mele de copil cuminte (hahaha). Ar mai fi de mentionat ca m-am luat la bataie in tren pentru ea (mai bine zis mi-am luat bataie), de tot rasul au fost tinutele noastre de la absolvirea de clasa a8a ( ea era un soi de aladin feminin si eu o sandy bell toata in roz ), toate sleep-overurile in care mancam un tub de frisca si vedeam filme si radeam sub patura (alea erau vremurile in care eu nu adormeam la 11-12 ca acum, ne prindea dimineata chiar), am avut si filmulete penibile in care ne sarbatoream prietenia, pe care -slava Domnului- nu le-a vazut nimeni. Desi acum este sufletul oricarei petreceri, in copilarie era tacuta si retrasa la orice zi de nastere pe care mi-o serbam ( ea zice ca atunci aveam eu prieteni plictisitori si de aceea era si ea plictisita :))) ). Rox este omul in care am incredere deplina, prietena mea cea mai buna si, in cel mai important rand, nasa lui Erin.
Am scris tot postul acesta pentru ca sunt mandra de femeile din jurul meu, de prietenele mele care imi sunt adesea inspiratie in tot ceea ce fac si as vrea sa le multumesc pentru ca ma fac un om mai bun, mai echilibrat, mai atent si mai iubitor. ROXANA, multumesc! <3
Si acum – ce imi trimite Rox pe whatsapp 🙂 Enjoy!

 

Si asta i-am trimis eu cand imi era foarte dor de ea 🙂

1/2 an. :)

Am spus mereu ca timpul trece mult prea repede si ca nu imi place sa pierd vremea aiurea. Ca sunt un om calculat, organizat, un pic control freak si ca imi place sa stiu ca fructific la maxim orice clipa pentru ca, la final, sa ma uit in urma si sa vad ca I made a difference.

Dar cum facem cu faptul ca deja s-au facut sase luni de cand Erin a venit pe lume? Sase luni! Jumatate de an!!! Stiu ca sunt un pic exagerata ca ma minunez atat insa serios va spun, pentru mine este de necrezut ca fata mea are sase luni ( bine, inca nu imi vine sa cred ca am un copil :)) ). Si pentru ca a devenit o domnisoara bebelusa deja, tin sa va spun ca totul se desfasoara conform graficului, cu unele lucruri chiar inaintea varstei, am putea spune. Deja papa mancare, nu este deloc mofturoasa, ba mai mult, ii plac toate fructele si legumele, chiar si carnea. Stam deja in fundulet, mai-mai ca o incearca mersul caci tare mult rade atunci cand o ridicam sa ii aratam ca mai exista o etapa prin care va urma sa treaca. Ce sa mai, cantarul arata deja 7.8 kg, ceea ce ma face sa cred ca am un copil bine facut :-). Prietenia cu Dot, catelul nostru, este in floare, se iubesc si se inteleg, el da dovada de rabdare pentru ca Erin a ajuns la varsta in care apuca orice prinde cu mainile si efectiv, nu mai da drumul. Asta se intampla si cu urechile lui Dot, labutele, uneori chiar si limba. Iar eu, Mircea sau bona, suntem langa ea sa ii spalam mainile (aproape) de fiecare data.

img_6684

(botezul lui Erin, iulie 2016)

Ca si o retrospectiva, ultimele sase luni mi-au adus mai multa minte, m-au facut sa realizez ca pot iubi infinit de mult, ca rezist si fara somn cateva zile la rand si ca vorba din popor “suferinta inspira un artist” nu este neaparat adevarata caci abia astept sa va arat ce am pregatit pentru urmatoarele luni. #5octombrie #palpitatii #bedifferent

6a038d48d4a574d12504857ca649afe3