Tag Archives: viata

N-ai sa crezi, ce nebuna!

Astazi am sa fiu foarte sincera si am sa dau niste secrete afara din casa. Am sa incep prin a spune ca nu stiu sa gatesc. In sensul ca singurele feluri de mancare pe care stiu, realmente, sa le fac sunt pastele (imi ies de te lingi pe degete, cu toata modestia :)) ), cartofi la cuptor (o fi si greu, cureti cartoful si il bagi la cuptor hahaha), mamaliga cu branza si smantana, clatite (dar, saracele, arata de parca le-a calcat un cauciuc incins – dar sunt ok la gust), snitel si orice e pané 😂. Despre salate nu are sens sa mentionez caci ele se fac singure.

Luand aceste lucruri si rumegandu-le, va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa va ganditi ce mananca Erin atunci cand sarcina asta imi cade mie in brate. Am trecut demult de etapa piureurilor, asadar meniul ei arata asa cum ar trebui sa fie un meniu sanatos pentru fiecare dintre noi. Cand intru eu pe felie, ii dau exact ceea ce stiu sa fac – cititi mai sus :))) fara prajeli, evident.

M-am gandit sa impartasesc asta cu voi pentru ca poate sunt mame care ma urmaresc si am ajuns la concluzia ca se creaza o falsa impresie in jurul mamelor tinere, cum ca ele sunt si trebuie musai sa fie perfecte, mame, femei de cariera, iubite pasionale si gospodine extraordinare. Iubitul meu face misto de mine ca nu stiu sa tin bine matura in mana atunci cand ma trezesc maturand, glumeste ca am descoperit butonul de la masina de spalat rufe abia acum 2 ani (eu stiam unde se afla, dar n-am vrut ca el sa stie ca stiu :))) ) si ca un scaun din sufragerie pare a fi dulapul meu.

Si cu toate aceste defecte “majore”, se pare ca ma iubeste iar eu, sincera sa fiu, nu am nicio o remuscare cum ca nu ma apropii de perfectiune. Si sper ca si tu, cea care citesti acum, esti in asentimentul meu.

Sometimes, messy is sexy.

Hai ca ma duc sa strang hainele de pe scaun, macar atat.

Pup! ❤️

Cum m-au facut sa plang

Astazi vreau sa va povestesc niste intamplari din primul an de facultate care m-au marcat, in sensul ca ele au fost picatura din pahar care m-au ambitionat mai mult decat eram pentru a reusi tot ceea ce imi propun.
Aveam 19 ani, eram proaspat iesita din liceu si studenta anul I la Regie de film si tv. Eram cea mai mica din clasa, toti colegii fiind adulti care deja lucrau in domeniu dar doreau sa avanseze in post printr-o diploma de regizor sau pur si simplu sa isi schimbe meseria. Profesorul nostru de an, un mare regizor din epoca ceausista, m-a facut atat de des sa ma indoiesc de mine, incat uneori ma trezeam intrebandu-ma daca nu mai bine ma duceam eu la litere sau la drept. Orice proiect aduceam, mi se spunea in fata clasei ca “nu e bun, e un haos total in mintea ta, nu te pricepi”. O data, de doua ori, de trei ori… pana cand am izbucnit in plans. Cu sughituri si lacrimi siroaie. I-am spus, asa cum am reusit prin valul de emotii, ca ma simt nedreptatita, eu mereu vin cu filmele realizate inainte de sesiune si ajung sa fac 2-3 proiecte in loc de unul singur ca sa mi se spuna ca toate sunt gresite, nereusite sau ca ar trebui sa ma mut la alt profil. Ceva nu era ok. Am rugat conducerea ca la licenta sa imi ofere posibilitatea sa prezint lucrarea unor profesori care nu erau in anul nostru, (proful de an imi spusese ca nu imi da licenta) ca sa inteleg si eu o parere obiectiva si sa stiu daca 3 ani din viata mea i-am petrecut nefiind buna in ceea ce imi doream sa fac. La licenta am luat 10 si m-au invitat sa particip la un festival cu scurt metrajul meu. Just sayin’… L-am intrebat, la final, de ce s-a comportat asa cu mine si stiti ce mi-a spus? Ca sa te ambitionez.
Alta intamplare s-a petrecut la liftul facultatii, in anul I, cand un coleg (40 de ani, lucra in televiziune) s-a mirat total in momentul in care i-am spus ca visez sa fac videoclipuri si piesele pe care le voi scrie sa beneficieze de clipuri facute de mine. “Nu vreau sa iti daram corola de minuni a lumii (exact astea au fost cuvintele, va dati seama cat m-a frapat..) dar daca tu crezi ca vei reusi sa faci asta, esti pur si simplu naiva”. Trei luni mai tarziu lansam clipul Beautiful Lover, clip al carui regizor am fost (am avut si regizor secund care a supervizat tot in momentele in care eu eram in fata camerei), m-am implicat si in montaj, conceptul mi-a apartinut, stylingul la fel.. nu o fi fost el cel mai tare clip, dar atat am reusit la momentul respectiv din ce buget am obtinut, acelea erau vremurile (clipurile din perioada aceea erau toate slow motion cu gagici dansand in club) si de bine, de rau, clipul a rulat pe televiziunile de specialitate un an de zile iar piesa a fost un succes pe radio. Asta apropo de ambitie si de a crede in visele tale.

V-am povestit aceste doua momente din viata mea pentru ca imi amintesc si acum ce furtuna au declansat in mine. Nedreptatea oamenilor, felul in care pot rupe in bucati visele sunt lucruri pe care eu le dispretuiesc. Sunt de parere ca visele trebuiesc incurajate, indiferent daca tu ca individ nu crezi in ele, soarta si destinul surprind pe toata lumea, cum poate si colegii, profesorul meu au fost surprinsi de faptul ca am reusit ce mi-am propus.. e adevarat, in prezent nu fac videoclipuri dar toate clipurile pe care le filmez au amprenta mea, ma implic in concept si scenariu, vlogul este filmat si montat de mine.. pasiunile nu dispar dar e atat de important ca, in momentele cheie ale dezvoltarii lor, oamenii catre care te indrepti pentru inspiratie si sustinere, sa ti le ofere.

Asadar, daca va doriti ceva, credeti cu putere in voi! Nimic nu e imposibil ❤️

Prietenele mele minunate

Cand eram mica mi-am dorit ca peste (multi) ani sa pot impartasi amintiri cu prietenele mele.. Astazi nu imi vine sa cred ca am prietene atat de bune si de atat de mult timp 🙂 Andreea, Roxana, Mihaela, Bebe, Bianca, Monica si Georgiana sunt “trupa” mea de soc.. Am trecut prin atatea momente ca nu mi-ar ajunge timpul ca sa va povestesc… Am fost la zile de nastere, majorate, baluri de absolvire, ne-am incurajat la toate examenele importante, am invatat pentru permis impreuna, am ras si am plans din cauza baietilor, am mers la nunti si acum, impreuna, la botezul lui Erin.
Ele habar nu au despre postarea curenta, sper sa nu se supere pe mine pentru ca le expun aici dar as vrea sa stie fiecare in parte cat le iubesc si cat de mult inseamna pentru mine prietenia lor sincera. Roxi, pentru ca esti sora pe care nu am avut-o niciodata, Andreea, pentru ca ma inveti de atatia ani sa am rabdare cu orice, Mihaela, pentru ca ne arati tuturor cat de frumos e sa fii optimist, Bebe, pentru ca tu ne amintesti sa fim inocenti si buni, Bianca, pentru ca ai fost mereu cea mai cu capul pe umeri (😂😂😂), Monica, pentru ca mereu gasesti cate un workshop din care sa inveti si sa NE inveti cum sa tratam viata, Georgiana, pentru ca esti prietena mea, oricati ani ar trece. 

Iar pentru cei ce ma citesc, acum si in general, va doresc sa va gasiti oamenii cu care rezonati, care va sunt alaturi pentru ca va iubesc sufletul si sper sa strangeti cel putin atatia ani de prietenie ca noi. ❤️

Tutorial de Make up ep 2 (video)

M-am bucurat nespus de aprecierile voastre la video-urile anterioare si tocmai de aceea, m-am gandit ca venirea primaverii este mai mult decat potrivita pentru un nou do it yourself video – make up 🙂

Prietena mea, make-up artist Florentina Naghel, mi-a povestit despre tenditele anului 2016 de unde reiese ca naturaletea joaca rolul principal insa …. with a little twist. Si anume, culoarea.

Va marturisesc, am fost usor reticenta la inceput, fiind una dintre persoanele care prefera un machiaj natural, in tonurile pamantului, insa m-am lasat pe mana ei si chiar imi place ce a iesit. E un machiaj usor de purtat pe timp de zi care aduce a little sparkle, cum imi place mie sa spun.

Urmareste video-ul de mai jos, ca sa vezi pas cu pas si astept un comentariu in care sa-mi spui daca vei incerca si tu acasa machiajul.

IMG_0782

 

locatie : Monroe Academy

video: Ciprian Stugariu

outfit: H&M

hair: Adonis Enache

Pro & Cons (dar pe bune)

Sunt o persoana pofticioasa, n-am dat niciodata iama in frigider la ora 2 dimineata ca sa mananc jumatate din el, insa imi place sa ma bucur de arta culinara, de ce sa nu recunosc.

Am observat si eu, ca noi toate, ca exista minuni ale naturii: femei insarcinate care arata la fel ca atunci cand nu aveau un marsupiu in loc de abdomen. Nu le stiu secretul, ma gandesc ca trebuie sa fie ceva genetic insa pentru ca ele sunt rare iar noi cele care chiar aratam a gravide, ceva mai intalnite, m-am gandit ca ar fi bine si intelept sa va povestesc cum se schimba corpul atunci cand esti (foarte) insarcinata. (si pe bune, fara minciunele de vedeta)

Parti negative

Am luat 12 kg pana in prezent ( nasc intr-o luna fix ) – ceea ce inseamna ca voi mai acumula un pic (sper ca nu prea mult) pentru ca buburuza mea creste. Nu mi-am refuzat nimic  aproape nimic, am mancat si sanatos si junk food, dar am evitat sa mananc noaptea. Niciodata nu m-am trezit ca sa mananc in miez de noapte indiferent cat de tare ma ardea refluxul gastric.

Mi s-au marit soldurile, da. Vizibil. Ca stiu eu sa ma imbrac, sa le mai maschez, e partea a doua. Am o singura pereche de blugi de “mama”, in rest am reusit sa incap in hainele din magazinele pe care le frecventam si inainte, cu cateva masuri in plus, evident. Cine spune ca o femeie gravida trebuie sa isi ia adio de la moda, se inseala amarnic. Ti-am pregatit mai jos cateva poze care demonstreaza contrariul.

photo: Nico Grigore / ouftit: H&M / colier: Bon Bijou

Pentru fetele care stiu ca seara burtica devine si mai mare ca in timpul zilei, am un truc:

18ed5219bcbbb769bb0a682715b4a35d

Am pus ceva carnita si pe brate/umeri dar nu cat sa fie deranjant. Cumva, in proportie cu corpul, ramanand totusi fina. Aici nu stiu sa va explic de ce. Poate pentru ca nu am baut sucuri toata sarcina, decat daca am poftit la 2 degete de  suc acidulat. In rest, apa, limonada, ceaiuri si fresh de portocale.

Am retentie (destul de mare) de apa la genunchi, dar fac masaj de doua ori pe saptamana inca de cand am ramas insarcinata tocmai pentru drenajul limfatic si pentru a tine sub control ( cat se poate ) silueta.

Celulita? Da, este. Nu multa dar Mona, cea cu care fac masaj, imi repeta ca scoate la suprafata orice urma de celulita ca dupa nastere sa nu trebuiasca sa muncim dublu, ci sa ne bucuram de slabit si tonifiere. O cred, ce sa fac! 🙂

Parti pozitive

Energia mea a fost la inaltime toata perioada asta, drept care am reusit sa filmez si un videoclip in luna ianuarie care se va lansa…. saptamana viitoare!!!! 😀

M-am simtit inspirata constant in muzica, design, blogging.. Implinirea isi spune cuvantul, cine spunea ca artistii sunt creativi doar in suferinta, nu a cunoscut fericirea 🙂

Paul meu e stralucitor si NU se ingrasa decat foaaaaaarte greu.  – cat mi-am dorit asa ceva…

Tenul este mai curat ca niciodata, excesul de sebum aproape ca nu mai exista 🙂

Bustul este…generos b-) (shhh….)

Eu dorm foarte ok, nu am apelat la celebra perna a gravidei, ba chiar dorm pe o parte si e cat se poate de relaxant.

Imi inchei singura sireturile ( inca! experimentul continua)

Rasfatul atinge cote maxime din partea iubitului, a prietenilor si a familiei, asadar… Enjoy!

IMG_0782

 

 

 

Tehno-copilaria

M-am nascut in 1989. M-am nascut inaintea telefoanelor mobile,  a Yahoo Messengerului ori a DVD playerelor – insa toate acestea au intrat in viata mea in adolescenta. Asadar, am avut o copilarie total netehnologizata, umpluta pana la refuz de lucruri si experiente reale, de imagini si mirosuri autentice, de rasete si lacrimi adevarate. Acum, lumea s-a schimbat si pentru ca ma pregatesc sa “construiesc” copilaria fetitei mele, realizez ca nu va fi usor.

cum-aratau-in-copilarie-vedetele-din-romania-ruby-inna-sore-sau-smiley-aproape-de-nerecunoscut_16

Fara doar si poate, societatea noastra a cunoscut o schimbare majora in anii 2000 – totul s-a schimbat incepand de la felul in care comunicam pana la felul in care ne conducem business-ul. Am ajuns sa folosim tehnologia exagerat de mult pana si in timpul nostru liber – ne documentam, vedem filme, interactionam cu prietenii prin intermediul retelelor de socializare, conducem cu telefonul in mana etc. Pentru multi dintre noi, joburile noastre cresc si infloresc 90% prin intermediul tehnologiei – eu, de exemplu, ajung la voi prin youtube/facebook/blog/instagram si toate faciliteaza comunicarea mea cu admiratorii care dau OK-ul pentru piesele mele, respectiv, pentru cariera mea. Practic, acum 10 ani, nimic din toate acestea nu exista.

Si eu, ca voi toti de altfel, am auzit si continui sa aud celebra expresie: “Pe vremea mea…”/ “Cand eram eu mic...” pentru ca diferenta dintre generatii va exista intotdeauna (ceea ce ma face sa ma intreb daca si copilul meu va gandi despre mine ca sunt “invechita” la un moment dat 🙂 ).

Am stat si am comparat ce a facut ca perioada mea de copilarie (poate si a ta?) sa fie minunata si ce o va defini pe a lui Erin… Foarte putine asemanari, foarte multe diferente.

 

  • Eu ascultam povesti la Pick-up / Erin probabil se va uita pe Disney channel

 

  • Ca sa imi alunge plictiseala, mama imi oferea o jucarie din lemn. / Erin probabil va tanji dupa tableta, telefon etc.

 

  • Eu mergeam la scoala cu cheia de gat / Erin probabil va pleca fara cheie, pentru ca acasa o va astepta cineva ( o bona, mama, tata etc)

 

  • Eu scriam mesaje pe biletele si i le dadeam colegei de banca / Erin probabil va tasta cu repeziciune sms-uri sau isi vor scrie glumele in Notes si isi vor arata una alteia telefonul.

 

  • Eu imi cumparam casete cu formatiile preferate din Piata Obor (nu se gaseau peste tot) / Erin probabil va avea un playlist actualizat de pe Itunes conectat prin iCloud la toate dispozitivele casei. (?!?!)

 

  • Eu imi doream cu ardoare un pix care avea mai multe culori / Erin probabil ca va tanji dupa pixuri cu puf colorat si printese miscatoare. (?!?)

 

  • Eu abia asteptam ziua de duminica, pentru ca tata inchiria atunci filme de la centrele de specialitate si stiam ca va fi o seara tare faina / Erin probabil ca se va uita pe Netflix la orice, oricand va dori.

 

  • Eu m-am jucat pentru prima oara pe consola video pe la 13 ani si jocul avea atat de putini pixeli incat dupa 30 minute de joc, ne dureau pe toti ochii. (SONIC) / Erin … nu mai are sens sa completez :))

12_14

  • Eu petreceam 3-4 ore in fiecare dupa amiaza in fata blocului si jucam impreuna cu cei 10 copii de la bloc, Ratele si vanatorii, Tara-tara vrem ostasi, Lapte gros / Erin nu va juca, poate, niciodata astfel de jocuri, copiii fiind mult prea interesati sa-si downloadeze ultimul joc pe telefon si sa se compare in rezultate cu prietenii lor.
  • De 1 si 8 martie, faceam felicitari la Lucru Manual pentru mama, cu aracet, hartii colorate si foarfece / Nu stiu cum se procedeaza azi, dar ceva imi spune ca se trimit pe mail niste e-cards identice, pentru fiecare mama.

si… last but not the least,

Mickey & Minnie Mouse exista si azi. Din fericire!

Imi doresc sa ii pot oferi lui Erin o copilarie reala, nu virtuala, tinand totusi cont de era in care traim. Si cand ma gandesc ca i-am spus mamei mele, pe la 14 ani, ca eu voi fi altfel decat tine, voi fi moderna si voi intelege vremurile in care va trai copilul meu”…… 🙂

photo credits: Nico Grigore / outfit: H&M / make-up: Florentina Naghel / hair: Adonis Enache