Tag Archives: mama

Prima sarbatoare

Inca de cand a venit pe lume, Erin nu a stat vreun weekend acasa. Am plimbat-o din prima saptamana, ba la bunici, ba la prieteni in vizita, ba la munte. Se vede treaba ca ii place sa calatoreasca, ii prieste schimbarea de mediu pentru ca este vesela, rade larg si zgomotos, doarme neintoarsa si mananca cu pofta. Avand in vedere ca este prima sarbatoare petrecuta in sanul familiei, a fost in centrul atentiei, bineinteles. A primit chiar si primul ei “antideochi” de la strabunica si a rasplatit-o cu un zambet si un somn profund. 

Noi, pe de alta parte, nu simtim “greutatea” de a fi parinti, parca ne distram mai cu pofta si apreciem si mai mult compania prietenilor. Serile cu ei la noi in vizita sau in deplasare, au alta savoare iar pitica nu este doar fetita noastra, ci a grupului. Primeste pupici si imbratisari cu maaaare drag. Mie mi-au aparut un pic cearcanele, nefiind obisnuita sa imi intrerup somnul de noapte pana la aparitia ei, dar cand deschid ochii si ii vad figura ei de mogaldeata, imi vine sa fac tumbe de fericire. 

Bine ai venit, Erin!

Inca nu m-am dezmeticit si am impresia ca traiesc un vis. S-au facut deja cinci zile de cand adorm si ma trezesc cu gandul catre Erin, pe care o cunosc, o simt, o miros si strang la pieptul meu cat de des se poate. Ma trec zeci de sentimente noi, ma simt o mama leoaica, dorm noaptea cu un ochi deschis, o privesc de sute de ori pe timpul zilei si ma minunez ca EA e a mea. O faptura atat de gingasa, cuminte, cu un zambet strengar, buze groase si ochi migdalati. Ma simt cea mai norocoasa pentru ca m-a ales sa ii fiu mama si abia acum am inteles ce inseamna sa plangi de fericire, cu adevarat. Iubirea ce o simt acum in mine nu cunoaste limite. Revin cu povestea zilei in care ne-am cunoscut, cat de curand… (cum fug la papa, nani etc).

IMG_1261

IMG_0782

 

Am ajuns la final…. :)

Si iata, am ajuns la finalul sarcinii…. Parca nici nu imi vine sa cred, nu imi dau seama cand au zburat cele noua luni, cand am trecut prin toate fazele dezvoltarii lui bebe in burtica si iata-ma acum in pragul celei mai  fericite zile. 

Am fost, pe rand, plina de energie, nervoasa, lenesa, activa, pofticioasa, tematoare, optimista. Am permis tuturor sa-mi dea sfaturi, vizibil emotionati si fericiti pentru mine. Cu unele am fost de acord, pe altele am preferat sa nu le aud. Am mancat cum am poftit si ce am poftit, insa am incercat sa fiu constienta ca tot eu voi lupta sa revin la silueta de dinainte ( si zic eu, m-am descurcat onorabil ). M-au plictisit, trebuie sa recunosc, glumele deja rasuflate legate de poftele gravidelor sau zicala “mananci pentru doi” dar mi-am zis ca trebuie sa le accept, pentru ca, DA, sunt insarcinata si oamenii reactioneaza. Mi-am dorit sa ma pot lega la sireturi pana la final si iata-ma invingatoare!  🙂  Am reusit sa ma abtin de la cumparaturi pentru bebe pana aproape de luna a8-a si ma bucur, pentru ca am luat doar strictul necesar si am reusit sa adun o lista cu lucruri realmente importante ( recomand asta si pentru viitoarele mamici care ma citesc – aveti rabdare, informati-va! ). Am reusit sa fiu activa pana in ultima saptamana, am prezentat o emisiune, am lansat doua piese in timpul sarcinii, am construit alaturi de voi o comunitate online absolut superba, am decorat casa si mi-am pregatit proiectele pentru lunile care vor urma… Am visat mult!! Nu mi-am trimis iubitul in miez de noapte dupa inghetata sau capsuni – cred ca ma apreciaza pentru asta hahaha. Am adorat fiecare minut de alint pe care l-am primit, am fost cocolosita, iubita si rasfatata de catre toti cei dragi si tare bine a fost.. Am reusit sa imi ofer timp de calitate eu cu mine in ultima luna si mi-am dat seama ca am crescut, ca sunt o femeie acum dar cu suflet de copil. Mi-am privit trecutul si sunt bucuroasa sa ma aflu aici, acum intr-o sincronicitate perfecta cu absolut totul. Lucrurile bune vin catre cei care asteapta si cred cu adevarat in dorintele lor! 

In incheiere, am selectat cateva dintre outfit-urile reprezentative din timpul sarcinii, ca o inspiratie pentru viitoarele mamici care au impresia ca dulapul nu mai este prietenos cu ele.. 

Abia astept urmatorul post, cred ca va dati si voi seama despre ce va fi! 🙂

IMG_0782

 

 

This slideshow requires JavaScript.

4 scuze pentru Erin

Hey Erin,

Iti scrie mama ta. Nu, n-a fost niciun casting pentru acest rol, te-ai pricopsit cu mine la fel cum esti pus in clasa I cu un coleg in banca. Doar ca pe mine nu ai cum sa ma schimbi 🙂 Visatoare cum sunt, imi place sa cred ca tu m-ai ales, insa haide sa continui scrisoarea in stilul pragmatic in care mi-am dorit sa fie scrisa. Studiile arata ca daca ai asteptari realiste, creste si satisfactia vietii (Da, ma documentez, citesc, se pare ca sunt genul ala de mama). Mai toata lumea mi-a prezentat partea frumoasa a sarcinii, apoi partea frumoasa a primelor luni impreuna dar sunt convinsa ca au “uitat” sa specifice si detaliile mai putin placute. Tocmai de aceea, pentru ca am dat cu nasul de cateva greutati deja, am zis sa incerc sa fiu si pragmatica – Sper sa-ti placa de mine si asa :). Stii ceva? Daca tot dam cartile pe fata, draga mea, iata defectele mele majore, sa stii macar ce te asteapta:

1. Nu sunt indemanatica

Am stat cu telefonul in mana 85% din timpul sarcinii, pe Pinterest, pe Etsy sau pe site-uri de fashion. Da, sunt pasionata de tot ce e frumos insa daca ti se va strica vreo jucarie sa nu plangi cu lacrimi de crocodil pentru ca mami NU ARE CE SA II FACA. Va trebui sa fugi la tati, el este omul bun la toate din familia noastra, eu pot sa iti cant si sa iti dansez ca sa iti mai treaca supararea. In schimb, promit ca de Halloween si pentru serbarile de la gradi, o sa ai cele mai haioase costumase – o sa le desenez cu migala si doamna Vali, croitoreasa noastra magica de la Hard Coeur, ti le va coase. E bine asa? Batem palma?

 

2. Nu sunt foarte rabdatoare

Stiu, trebuie sa invat sa fiu si probabil din ziua in care o sa ne cunoastem o sa descopar lucruri noi la mine insa, ca sa stai tu linistita, am sa te invat ceva: sinceritatea e cea mai buna dintre toate. Mama ta, cu mana pe inima iti spun, este mofturoasa (din cand in cand), sarcastica, ironica (alteori) dar si amuzanta daca doarme suficient. Sper sa dormim si sa mancam amandoua exact cat ne cere corpul ca sa fim prietene bune. Altfel, tot greul o sa cada pe tati. Si eu plang usor, la fel ca tine, asadar iti dai seama ce concert o sa fie la noi in casa? (dar trecem noi peste greutati, tu berbec, eu scorpion…cea mai buna echipa!)

 

3. Nu stiu sa-ti spun cu exactitate de ce este cerul albastru

Am inteles ca o sa ajungem la varsta in care “de ce?” vor fi cele doua cuvinte preferate de tine. Sper sa nu ai interes in dinozauri, fizica cuantica, chimie, biologie avansata, functii matematice sau eu mai stiu, pentru ca mama ta s-a specializat pe arta si in general, m-a atras latura umana. Insa stai linistita, daca iesi cu inclinatii de savant, avem in familie un matematician, pe bunicu’, care sunt convinsa ca abia asteapta sa simta si el ca rezoneaza cu cineva in familie pe latura aceasta.

 

4. O sa fac o tona de greseli (la inceput)

N-am mai fost in postura aceasta pana acum si sincer, sper ca in momentul in care o sa te vad, o sa am acces (brusc) la toate cunostintele materne necesare. Sper sa pot intelege ce ai nevoie chiar daca tu nu vei sti sa vorbesti, sper sa pot face diferenta intre un plans de foame si un plans de atentie, sper sa nu ridic vocea la tine ca mamele acelea pe care le privim toti cu sprancenele incruntate in supermarket. Imi doresc tare, tare mult sa nu ma bag in viata ta – atunci cand vei face greseli, sa te las sa inveti pe pielea ta, cum m-au lasat si pe mine parintii mei. Cel mai tare mi-as dori sa stiu de pe-acum reteta unei prietenii mama-fiica, doar ca sa ai incredere in mine sa imi spui dinainte de a face o prostie mare de tot, macar sa ne consultam. Sau, fie, dupa ce ai facut-o. Dar macar sa nu tii secret. Sincer, sper sa facem fata amandoua experientei ce ne asteapta, sa avem mult mai multe zile bune decat proaste si oricum ar fi, sa stii ca te iubesc tare mult, chiar si-atunci cand o sa gresesc.

Sunt convinsa ca acum, dupa ce mi-ai citit scrisoarea, esti super incantata sa pornim la drum! Ciudat sau nu, si eu sunt, insa lasa-ma sa-ti marturisesc ceva super-giga secret: Mi-e teama!

Dar o sa fim super tari amandoua, Erin, nonconformiste si haioase, powerpuff girls and all. Asa ca pune-ti centura, mai avem un pic si decolam!

Love,

Momzilla

FullSizeRender-3

 

Cool granny: Amintiri din 1989

Cand am anuntat-o ca va fi bunica, mama mi-a daruit un jurnal pastrat din 1990, primul meu an de viata. O agenda peste care a trecut timpul insa care salveaza primele mele 365 de zile (incepand cu 3 noiembrie 1989), notate cu varf de amanunt. E lesne de inteles ca am fost teribil de emotionata si nu mi-a venit sa cred ca pastrat cu atata atentie aceasta agenda, a carat-o dupa ea in toate casele in care s-a mutat timp de 26 de ani pentru ca acum, sa-si gaseasca locul pe noptiera mea, langa o noua agenda – Jurnalul lui Erin, in care voi incepe sa scriu in aprilie 2016 🙂

Am invitat-o pe mama (Cool Granny) sa ne povesteasca ce-si aduce aminte de cand era in papucii mei, in luna a7a, in 1989. Enjoy 🙂

Sore-si-mama-ei

Dimineata  ii multumesc lui Dumnezeu ca m-am trezit intr-o noua zi, la fel de sanatoasa si intoarsa cu cheita, la fel de dinamica , puternica si cu zambetul pe buze , gata sa mut muntii (daca as sta mai aproape de ei ), asa incat am impresia ca sunt intr-un perpetuum mobile. Sa fie bine, sa fie rau…? Am si eu o varsta doar (sau “pretentii de la tine, ca doar ai si tu o facultate”  vorba prietenei mele, Mela).
In fiecare zi ma gandesc la puiul meu iubit, Sorina. Nu mai locuim de ceva ani impreuna, ne auzim la telefon sau sms-uri, mailuri…ne intalnim, vizitam…Ea e soarele meu de cand s-a nascut, sau, mai bine spus, de cand m-a ales sa-i fiu mama. De fapt , dinainte sa se nasca am avut o comunicare aparte, sau asa am simtit eu.
Eu in luna a saptea de sarcina am fost o “temerara”, am calatorit in fosta URSS, la Kiev, Moscova, Leningrad, cu trenul, avionul, vaporul intr-o excursie organizata care a durat 2 saptamani. Ceilalti participanti la aceasta excursie au fost un pic speriati de perspectiva calatoriei alaturi de o gravida in luna a 7 a, dar nu stiau cine e ea! Speedy Gonzales! Viitoarea mama a lui Sore, bucuroasa de fericirea ca mergea, deja alaturi de tine, chiar daca tu inca erai “marsupiala” 🙂 Sincer acum, sarcina, daca esti sanatoasa din punct de vedere  medical, este o bucurie. 
Aveam o energie debordanta si ajunsesem, la un moment dat, sa fiu conducatorul grupului la vizitari de monumente. Unde mai pui ca vroiam sa ma mandresc cu toate creatiile vestimentare proprii, gen “Fondul Plastic” pe care mi le compuneam si realizam peste noapte din materiale cumparate de la o fabrica comunista de tesaturi bumbac, iar accesorii pfff…de peste tot. Gravidutele nu prea erau avantajate vestimentar in acea perioada (1989) si simteam nevoia sa experimentez pe mine modele de bluze bie, colanti, tricouri largi, luate de la Raionul de barbati… le aplicam diverse colaje de piele, textile, margele…Sunt nostalgica deja. Pacat ca nu au ramas prea multe poze din acea perioada! Dar o sa caut, promit! 
Da…. era anul 1989! Un an ce a devenit definitoriu in viata noastra, nascuti si nenascuti. Aveam 29 de ani…Tanara, ar putea spune unii, deja batrana, ar putea spune altii… Depinde de unde privesti. Anul 1989, luna iulie spre august, 6 luni spre 7 iar eu eram ca argintul viu. Iti imprimai ritmul si eu eram in tandem.
Viata in acel an era plin de frustrari de toate felurile, intelectuale, individuale, spirituale, materiale..off..muulte…dar tu m-ai ajutat sa trec cu seninatate peste toate aceste neajunsuri. Erai in sufletul meu, in respiratia mea, in corpul meu. Respirai, cresteai, deveneai…si-mi dadeai o  fericire cum nu mai cunoscusem pana atunci. (dar si arsuri , ca-ti crestea parul !? – te-ai nascut cheala, ti-am mai spus? 🙂 )
…priveam  cu emotie lunile urmatoare…
Sa-ti mai povestesc ?…
Mai caut in sufletul cu amintiri si revin…
TE IUBESC ! Mama. 
Draga Mama si draga cititoare, luna aceasta, in cea de-a saptea luna de sarcina, te salut de pe coperta revistei Unica si… fara indoiala, este poza mea preferata din toate timpurile.
12540613_476171225899300_119850652198148900_n

Primul obiect cumparat: Caruciorul retro

De vreo cateva zile am prins o raceala din zbor care s-a manifestat curios de ciudat: prima zi nas infundat si durere de cap iar apoi ca prin minune a doua zi am respirat perfect, durerea mi-a trecut insa m-am ales cu o tuse deranjanta.

Problema cea mai mare este ca eu sufar de scenarita cronica, adica imi imaginez in fel si chip ce se intampla in burtica mea la fiecare tuse si mi-o inchipui pe Erin cum vibreaza, incomod – pun pariu. Am impresia ca s-a si suparat pe mine azi pentru ca am tusit destul de des, parca o si vad uitandu-se in sus, din leaganul ei natural de acolo, cu buzitele stranse asa de nervi ( cum fac si eu de altfel ). Sper sa ma ierte pentru ca am fortat-o sa treaca prin asta – chiar m-am ferit cum am putut de raceala, i-am tinut piept cand toata lumea era cobza in jurul meu, am mancat si baut vitamine dar iata ca tot mi-a venit de hac.

Ideea e ca stand asa in pat doua zile, am petrecut destul de mult timp pe internet si de unde inainte vanam reducerile sa-mi cumpar un pantof, o poseta, m-am trezit acum luand la bani marunti fiecare site de bebelusi, cu toate ofertele lor: balansoar muzical si cu vibratii, sterilizator, biberoane colorate sau transparente? Carusel cu jucarii simplu sau si cu proiector sa ii faca stelute pe pereti noaptea? Paturica cu vacuta sau cu elefant? Si tot asa… Am senzatia ca nu voi putea alege nimic, e o varietate atat de mare si eu sunt atat de..incepatoare.

In schimb, am achizitionat un prim obiect: caruciorul! 🙂 L-am cautat mult dar suntem tare mandri de el:

scarlett-wicker-baby-retro-classic-pram-car-seat-optional

Avem mamici pe fir? Voi aveti vreo lista cu necesarele? Help! 😀