Tag Archives: familie

Scrisoare catre viata

Draga viata, 

Vorbeam, nu demult, cu prietenii despre regretele oamenilor la sfarsit de viata, in urma unui documentar. Concluzia la care am ajuns este ca nimeni, la finalul calatoriei pe pamant, nu regreta ca nu a facut mai multi bani sau ca nu a muncit mai mult. Fiecare fiinta regreta ca nu si-a petrecut mai mult alaturi de persoanele iubite, ca nu a facut mai multe lucruri care ii faceau placere, ca nu a pus sufletul inaintea materialului.

In teorie, toti suntem de acord. Insa in practica, fiecare dintre noi se gandeste cum sa-si fructifice afacerea, cum sa se dezvolte pe plan profesional, cum sa-si cumpere mai multe lucruri, cum sa faca mai multe intr-un timp cat mai comprimat.

Stateam si ma gandeam ca eu imi petrec 90% din timp penduland intre concerte, studio, atelier si interviuri. Cand nu le fac pe acestea, sunt la banca si fac plati sau ma intalnesc cu oameni talentati ca sa gasim portite pentru a lucra impreuna. Si in restul de 10% imi petrec timpul cu oamenii sufletului meu. Atunci cand realizez asta imi spun, ca sa ma imbarbatez, ca daca nu acum, atunci cand? Anul acesta implinesc 26 de ani si cumva, am realizat mai multe decat imi propusesem si totusi, nu mi-am indeplinit inca toate visurile. Weekend-ul trecut am facut 2000 km prin tara si pentru ca am avut timp sa meditez, am ajuns la concluzia ca oricat de mult imi place profesia mea si oricat de norocoasa sunt pentru ca fac exact ceea ce imi place, cele mai importante momente pentru mine sunt cele alaturi de iubit, prieteni si familie.

262587_283737655095411_512421832_n

Ca oameni, vrem ce nu avem si atunci cand avem ce vrem, vrem altceva. Niciodata nu suntem pe deplin multumiti. Acum o saptamana am vorbit cu un coleg de breasla care mi-a zis ca dupa 30 de ani a realizat ca daca reuseste sa faca o anumita suma de bani anual, nu mai accepta niciun contract care i-ar putea aduce mai multi bani peste suma stabilita. Pentru ca stie clar ca din acei bani isi acopera si cheltuielile si vacantele si sucurile sau mancarea. Insa ii ramane timp berechet pentru a sta cu familia si pentru a calatori in lumea larga – aici e un alt subiect pe care il voi aborda curand ( Calatoriile – minunea lumii in care ne-am nascut ).

Consider ca la acest echilibru trebuie sa ajungem cu totii, insa nu la finalul vietii pentru ca nu putem da timpul inapoi.

Asadar, astazi imi pun o dorinta: sa raman cerebrala si sa stiu intotdeauna sa imi impart timpul in mod egal intre cariera si familie, sa nu las niciodata mirajul material sa ma cuprinda, sa imbratisez copacii mai des, sa imi pun dorinte privind stelele, sa miros teiul dupa ploaie si sa ma joc cu toti cateii de pe strada.

Cu recunostinta,

Sori.

Prin ochii de copil

Imi place sa cred ca fiecare om de pe pamant, in noaptea de ajun are parte de un miracol, in orice forma posibila. Stiu, sunt o copila atunci cand vine vorba despre Craciun si despre magia lui, insa n-as vrea sa pierd asta niciodata.

Ajunul pentru mine chiar reprezinta o poarta spre o lume magica. Ceva in interiorul meu imi spune ca dorintele pe care mi le proiectez in acea seara chiar reprezinta ceva si se vor infaptui la un moment dat. Cand ceasul atinge ora 12, ma simt ca Cenusareasa si parca astept ca undeva, un condur sa se transforme intr-un dovleac iar apoi cineva sa apara si sa il schimbe intr-un palat. Cam asa sta treaba si cu dorintele sau cu cadourile de sub brad.

Toti oamenii imi par posibili de miracole si de anunturi neasteptate in noaptea Ajunului. Sunt constienta ca este o noapte ca oricare alta din an, sunt constienta care mare parte din “magie” este bazata pe marketing dar mie imi place. Si imi place sa cred in magie, in surprize si in bine. Si daca pot crede din tot sufletul intr-o singura noapte, so be it.

Anul acesta am avut parte de un ajun foarte vesel, l-am petrecut alaturi de prietenii mei intr-o atmosfera de sarbatoare, evident, cu o masa bogata, cu multe jocuri de casa, rasete, povesti si lacrimi de fericire.

Ziua de 25 decembrie a fost rezervata familiei, ca in fiecare an. Mama si tata au facut echipa si au pus la cale un ospat regal. Au reinterpretat mancarurile sezonului, au decorat toata casa ca in povesti si ne-au facut pe noi, invitatii, sa ne simtim oaspeti de seama. Coloana sonora a fost asigurata de niste colinde (si ele reinterpretate ) jazz, cateii au primit si ei cadouri (sunt si ei niste sufletele, nu?:) ) iar eu am privit cu ochii mari de copil cum oamenii chiar sunt mai buni de sarbatori.

Toti au avut privirea senina, beculetele de craciun au clipocit de peste tot, lumanarile de pe masa au dat caldura incaperii iar povestile cu aroma de trecut au starnit hohote de ras la masa ( din ciclul: hai sa v-o aratam pe Sori mica… uite, aici mergea la gradi, aici incerca sa scape de balbaiala iar aici plangea pentru ca i se sufla in tort).

Mi-as dori miracole in fiecare zi sau macar mi-as dori ca noi toti sa permitem miracolelor sa se intample in fiecare zi.

Si inca ceva….

Don’t blame the dreamers!

Happy Holidays, dear ones! <3

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0983.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0984.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0953.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0940.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0939.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0941.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0938.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0972.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0919.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0918.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0896.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0898.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0895.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0891.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0900.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0893.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0890.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0889.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0881.jpg