Tag Archives: blog

3 ani, ca in basme

Erin a implinit 3 ani, pe 25 martie. ❀️ Pe internet, umbla alintul de THREEnager, adica e o mica adolescenta intre copilasi, lucru cu care sunt de acord. Acum sa va spun si de ce:

Ne-am pregatit temeinic pentru mini petrecerea ei, la care si-a dorit, in mod explicit, 3 fetite. Sa se imbrace toate in printese, sa danseze pe melodii din Frozen si, bineinteles, sa vina Elsa ca sa le picteze pe maini si sa le umfle baloane. Mini-adolescenta din ea a repetat 3 zile pentru momentul in care va sufla in tort, a vrut neaparat sa schimbe trei rochite de printesa pe parcursul celor doua ore de petrecere si tortul, evident, sa fie cu tema din Frozen. Ne guverneaza viata Elsa, va zic πŸ˜‚ Stiu pe dinafara fiecare cuvintel din melodiile ei si fiecare replica din film. Am auzit ca se va lansa si Frozen 2, sa va tineti πŸ˜‚.

La capitolul cadouri, am intrebat-o ce isi doreste. Am fost socata, de-a dreptul, de raspunsul ei: “Am tot ce imi trebuie, mami”. In momentul acela mi s-au taiat picioarele si mi s-au umezit ochii. Cum, mai, piticanie cu ochi migdalati, stii tu sa spui asta, sa gandesti asa si sa fii atat de matura? Mai mult, a facut si pachetel cu jucarii si hainute de dat copiilor fara posibilitati care “nu au nici mami si nici tati”. Am privit-o si am derulat ultimii ani in mintea mea, am revazut-o bebelus de cateva zile, apoi de un an, de doi si tot asa pana la ziua aceasta magica de 3. Stiti doar, in toate basmele, 3 este cifra tuturor miracolelor: 3 magi, 3 fiice, 3 printi, 3 castele, 3 dorinte etc.. Sunt mandra de bebelusa-mi adolescenta, care intelege ca va ramane intotdeauna mica pentru mine, asa cum si noi ramanem copii pentru parintii nostri, indiferent de varsta adunata in ani.

Atunci cand am nascut-o, mi-am dorit sa fiu capabila sa cresc un copil liber, educat, manierat, darnic, vesel, ambitios, incapatanat, politicos, sociabil si cu toate datele dorite. Este mai mult decat mi-am putut imagina, va jur. Am prietene insarcinate dar prietene care inca nu se simt pregatite si pot doar sa spun, din experienta, ca pana nu iti tii puiul in brate, nu ai cum, realmente, sa fii pregatit pentru miracolul acesta. Nu ai cum sa iti inchipui ce va sa vina, cum vei simti si cum vei gestiona muntele imens de dragoste, de responsabilitate si de dedicare. Dar este cea mai frumoasa avalansa de trairi pe care am simtit-o si pe care o traiesc zi de zi. Asta este iubirea adevarata, si nimeni si nimic nu o poate schimba.

In urma cu 5 zile, a inceput si gradinita.. πŸ˜€. Revin cu o poveste, cat de curand.

Bunica si cartile

Bunica mea spunea ca o carte face cat o facultate. Ea, o simpla femeie din Botosani, absolventa a 4 clase, trimisa la scoala de meserii ca sa devina croitoreasa, a citit, poate, cele mai multe carti dintre toti cunoscutii mei.

Mereu m-am intrebat: “Cand a reusit?”. A crescut 2 copii, a tinut o casa, apoi i-a luat in grija pe cel mai mic frate (din 8 cati au fost) si pe un nepot, i-a crescut si pe ei, ulterior si pe verisoara mea. Cand avea timp sa citeasca si mai ales, cum a reusit sa citeasca atat de mult? Toata cultura ei s-a cladit pe baza bibliotecii imense, a avut intotdeauna nevoia de cunoastere si dezvoltare, macar cu ochii mintii, pentru ca posibilitatiile nu i-au permis sa calatoreasca mai mult decat 2-3 km in jurul casei, indeplinind sarcini ale familiei.

Si cu toate astea, bunica a avut mereu un cuvant de spus in orice discutie, gratie culturii generale.

Eu i-am mostenit dragostea pentru carti dar nu si capacitatea de a imi gestiona timpul atat de bine precum ea, care dormea 3-4 ore pe noapte doar ca sa termine un volum.

Am inceput aceasta postare pentru ca voiam sa va recomand o carte transformata in serial, care m-a captivat, insa nostalgia m-a purtat in timp si vizualizez bucataria in care imi facea sandwichuri cu salam de sibiu si cana de ceai plina cu musetel “ca sa te mai linistesti un pic, pitulino”, locul in care imi povestea de ce ar trebui sa citesc Morometii si de ce Dostoievski era unul dintre autorii ei preferati.

Cred ca bunicii i-ar fi placut sa citeasca Elena Ferante – Prietena mea geniala, pentru ca s-ar fi regasit in vremurile grele de la inceputul actiunii si s-ar fi vazut in pielea Lilei, un personaj puternic, ambitios, care lupta pentru principii si idealuri.

La un moment dat, luandu-i interviu pentru un proiect la facultate, bunica mi-a facut o confesiune: “Daca am plans, numai eu am stiut”. Cartea Elenei Ferante are acum si varianta cinematografica, primul sezon este deja disponibil. E ceva deosebit, merita!

Cat ne asemanam eu si Erin ?

Haideti sa va spun ceva haios. Eu, de fel, sunt organizata si imi place sa imi desfasor zilele dupa un program bine pus la punct, insa am cateva lucruri care ma deraiaza de la drumul bine calculat, si anume:

– sunt spontana cand vine vorba de calatorit si il innebunesc pe M atunci cand ii strecor sub nas un city break atractiv la pret sau cand insist sa plecam in doua ore, musai, la munte

– cand intru seara pe aplicatii online de shopping si vad niste tricouri simple albe pe care trebuie neaparat sa le am pentru ca toate (nu-i asa) se agata in masina de spalat si mereu e nevoie de unele noi sau de un palton bine croit, pentru ca cel de anul trecut s-a scamosat. Si uite asa, adaug in cosul de cumparaturi diverse daaar, atentie! Nu cumpar impulsiv, mai verific vreo trei zile cosul, mai scot din el ce nu ma convinge suficient, insa la final, concluzia e ca ceva tot cumpar

– cand imi vine mie o idee senzationala de piesa si ii stresez pe baietii de la studio sa-mi faca loc in programul lor pentru ca asa piesa n-au mai auzitπŸ˜‚

Buuun. De ce am insirat toate acestea? Ca sa demonstrez o concluzie logica: aschia nu sare departe de trunchi, cum spune un proverb batranesc ce imi place mie mult. Erin e innebunita sa stam amandoua online sa ne uitam la jucarii. La fiecare, repet, FIECARE jucarie spune: asta! O veau! Ii explic cu rabdare ca nu putem avea fiecare jucarie insa si ei i se pune pata pe cate ceva si apoi doua zile la rand ma intreaba cand vine domnul (curierul!) cu jucaria in cauza. De trei zile ma intreaba de o rulota in care face Minnie Mouse inghetata si astazi dupa trei batai in usa, domnul i-a adus mult dorita jucarie. Si uite cum stau eu acum relaxata pe canapea, mananc o prajitura si Erin se joaca cu Minnie de doua ore. πŸ˜‚

Cam atat am avut de povestit, ca sa ma conving probabil, singura, ca e ok si shopping-ul impulsiv. Mai e cineva ca mine? Sau voi va cantariti bine deciziile?

Pasiunea pentru Japonia

Cand eram mica, visam la Sailor Moon si in sinea mea, credeam ca la un moment dat o sa mi se activeze o super putere si voi capata si eu un nume demn de acel desen. Anii au trecut, super-puterea mea a devenit muzica si in loc de β€˜moon’ m-am dus inspre soare :).

Lucrurile in viata se aseaza ele intr-un fel, pentru ca pasiunea si curiozitatea mea despre Japonia au fost reaprinse cu ocazia deschiderii magazinului Miniso din Romania, primul fiind in Veranda Mall, unde am luat si eu parte. Nu stiam nimic despre brand insa pe masura ce am inceput sa ma interesez, am descoperit un univers colorat, unde atat copiii cat si adultii isi gasesc loc. Mult roz, mult bleu, jucarii plusate, accesorii pentru casa, ustensile pt make-up, jucarii si gadgeturi electronice, la preturi mega-accesibile care ne-au luat ochii tuturor prezenti acolo. Mi se pare tare cum toata cultura manga specifica Japoniei este atat de eye-catching pentru toti europenii. Efectiv, stateam pironita in mijlocul magazinului si nu stiam incotro s-o apuc. πŸ˜‚ voiam sa iau si Pantere roz in toate formele, gentute de make-up pentru mine si prietenele mele (roz si ele) si atunci mi-am dat seama ca unde pe vremuri as fi spus NU lucrurilor roz, ceva in mine s-a schimbat de cand am devenit mama. Pai…daca Erin incepe sa cante de fericire cand ii arat pana si o hartie roz, va dati seama ca acum la mine in casa am cel putin cate o β€˜chestie’ roz in fiecare camera πŸ˜‚.

Asocierea mea cu Miniso e naturala, motiv pentru care am fost prezenta la deschidere iar pe 8 septembrie se inaugureaza un nou shop in Auchan. Primii 200 de cumparatori au parte si de surprize iar pe viitor s-ar putea sa intalnim pentru lansarea altor noi magazine ale aceluiasi brand.

Daca dati o fuga, chiar as vrea sa stiu pe ce ati pus mana prima data. As putea sa pariez ca pe o geanta de make up cu Pantera Roz sau pe o boxa portabila bleu 😍

Bacul si matematica

Vara lui 2008, ora 7.30, curtea liceului Mihai Viteazul din Bucuresti. Durere de burta, de cap, caldura, sete continua, perchezitie la intrare deci dubla durere de cap.. O fata satena, cu parul mediu si o doamna cu parul cret si roscat, stau sub umbra unui copac. Fata bate din picior si isi verifica telefonul cu un tic nervos iar mama zambeste timid, privind agitatia din jur.

Asa s-ar fi vazut cadrul de inceput, de dinaintea primului meu examen de bac. As putea sa fiu o mironosita si sa spun ca a fost simplu si ca nici nu m-am strofocat prea mult. Adevarul e insa altul: m-am chinuit un an intreg sa inteleg matematica, mai mult decat atat, am incercat sa ma mut la uman si chiar in alt liceu, tot la profil uman :))) fara reusita. Am facut meditatii de vedeam profii mai des decat imi vedeam parintii. Mi-am facut zeci de scenarii cu viata mea in cazul in care nu luam bacul din cauza matematicii. Doamne fereste, am avut ani la rand cosmaruri cum ca ma trezesc, sunt in ajunul bacului si eu nu stiu nimic (da, tot la matematica ma refer).

Daaaar, ultima zi, ultima proba si libertatea de dupa? Priceless. Ne-am urcat in masina si am plecat direct la mare.

Ii inteleg pe toti cei care se plang in legatura cu examenul asta insa, lasand la o parte orice gluma sau exagerare, ne datoram noua sa invatam si sa depasim anumite praguri in viata iar bacul este unul dintre ele. 😎

Inainte sa inchei, v-am povestit vreodata cand tata m-a dus in boxa blocului si mi-a aratat 20 de teancuri de carti prafuite? Am intrebat, incurcata, ce-i cu ele. Mi-a raspuns vesel: “sunt pentru tine. Compendii de matematica”. πŸ™Š

Jurnal cu soare

Hello, my dear ones,

M-am gandit sa incep un jurnal, in care sa va mai povestesc ce am facut, pentru ca retelele de Social Media nu sunt atat de generoase cu spatiul precum este platforma proprie.

Saptamana care a trecut a fost extrem de plina pentru mine, am lansat o colectie noua cu Hard Coeur by Sore, am fost prezenta la aniversarea revistei Viva, am sustinut trei concerte si am stat in sala de repetitii pentru urmatoarele evenimente.

Sunt tare fericita si mandra sa va anunt ca voi fi opening act pentru Smiley, pe data de 2 iunie, la Arenele Romane. Cati dintre voi si-au luat bilet? Am inteles ca este deja sold out 😍

Intr-una din dupa amiezile petrecute cu Erin in parc, stateam si ma gandeam cat de frumos este sa ajungi sa faci ceea ce iti place, ceea ce te face fericit.. ma uitam la Erin care deja are prietene cu care se joaca, isi construieste usor usor universul ei, are deja tabieturi.. ce sa mai, a devenit omulet, nu mai este bebelus. O priveam si incercam sa imi imaginez cum va fi oare ca adult, ce job va avea, cat de tare va lupta pentru visele ei si atunci m-am gandit ca e extrem de important ce invata de la noi, parintii ei. Amandoi suntem oameni care au lasat regulile clasice la o parte, ne-am urmat visele si dorintele de antreprenori si, cu munca si noroc, am reusit sa ni le implinim. Mi-as dori ca toti cei care ma citesc, sa creada ca nu e posibil doar in povesti sa ai jobul mult visat, ci chiar se poate sa fii un om fericit, implinit si sa ajungi acasa cu inima impacata. Dream on!

Va las mai jos cateva imagini din saptamana care se incheie, sunt curioasa care va place cel mai mult πŸ™‚

Ne vedem pe 2 iunie la Arene si pe 3 iunie in Parcul Sebastian πŸŽΈπŸ’ƒπŸ»

Facem un obicei din jurnalul saptamanal? ❀️