Tag Archives: copii

3 ani, ca in basme

Erin a implinit 3 ani, pe 25 martie. ❤️ Pe internet, umbla alintul de THREEnager, adica e o mica adolescenta intre copilasi, lucru cu care sunt de acord. Acum sa va spun si de ce:

Ne-am pregatit temeinic pentru mini petrecerea ei, la care si-a dorit, in mod explicit, 3 fetite. Sa se imbrace toate in printese, sa danseze pe melodii din Frozen si, bineinteles, sa vina Elsa ca sa le picteze pe maini si sa le umfle baloane. Mini-adolescenta din ea a repetat 3 zile pentru momentul in care va sufla in tort, a vrut neaparat sa schimbe trei rochite de printesa pe parcursul celor doua ore de petrecere si tortul, evident, sa fie cu tema din Frozen. Ne guverneaza viata Elsa, va zic 😂 Stiu pe dinafara fiecare cuvintel din melodiile ei si fiecare replica din film. Am auzit ca se va lansa si Frozen 2, sa va tineti 😂.

La capitolul cadouri, am intrebat-o ce isi doreste. Am fost socata, de-a dreptul, de raspunsul ei: “Am tot ce imi trebuie, mami”. In momentul acela mi s-au taiat picioarele si mi s-au umezit ochii. Cum, mai, piticanie cu ochi migdalati, stii tu sa spui asta, sa gandesti asa si sa fii atat de matura? Mai mult, a facut si pachetel cu jucarii si hainute de dat copiilor fara posibilitati care “nu au nici mami si nici tati”. Am privit-o si am derulat ultimii ani in mintea mea, am revazut-o bebelus de cateva zile, apoi de un an, de doi si tot asa pana la ziua aceasta magica de 3. Stiti doar, in toate basmele, 3 este cifra tuturor miracolelor: 3 magi, 3 fiice, 3 printi, 3 castele, 3 dorinte etc.. Sunt mandra de bebelusa-mi adolescenta, care intelege ca va ramane intotdeauna mica pentru mine, asa cum si noi ramanem copii pentru parintii nostri, indiferent de varsta adunata in ani.

Atunci cand am nascut-o, mi-am dorit sa fiu capabila sa cresc un copil liber, educat, manierat, darnic, vesel, ambitios, incapatanat, politicos, sociabil si cu toate datele dorite. Este mai mult decat mi-am putut imagina, va jur. Am prietene insarcinate dar prietene care inca nu se simt pregatite si pot doar sa spun, din experienta, ca pana nu iti tii puiul in brate, nu ai cum, realmente, sa fii pregatit pentru miracolul acesta. Nu ai cum sa iti inchipui ce va sa vina, cum vei simti si cum vei gestiona muntele imens de dragoste, de responsabilitate si de dedicare. Dar este cea mai frumoasa avalansa de trairi pe care am simtit-o si pe care o traiesc zi de zi. Asta este iubirea adevarata, si nimeni si nimic nu o poate schimba.

In urma cu 5 zile, a inceput si gradinita.. 😀. Revin cu o poveste, cat de curand.

Mama ❤️

Mama a fost intotdeauna acel je ne sais quoi al meu. Masina pe care o conducea era un jeep suzuki samurai roz bonbon, purta intotdeauna o berete frantuzeasca asezata militareste pe cap, sarafane din catifea cusute chiar de ea, noaptea, iar parul cret si roscat completa ochii verzi.
Colegii stiau ca a venit “Sorina” la scoala pentru ca dintr-o data, se auzea mix-ul facut pe caseta cu o noapte in urma, Coco Jambo la maxim, din jeep-ul bonbon. Mereu am rugat-o sa ma conduca, nu m-am rusinat desi cand traversam strada, mi-era rusine ca ma tinea de mana, voiam sa fiu si eu mare.
Cand pleca in vacante, isi aseza toate hainele pe tinute, de la cercei, la pantofi iar eu, din varful patului, ma minunam. Nu stiam ca se poate o asemenea organizare si ma frapa sa vad cate haine si bijuterii are. De altfel, seara se termina foarte tarziu pentru ea, scria pe masa din bucatarie asigurari pana dimineata. Mereu a avut spirit antreprenor si si-a dorit sa nu fie nimeni seful ei, chiar daca la inceput a fost mai greu.
Cand era ziua mea, organiza cele mai tari petreceri, pe care am putut sa le revad pentru ca tot ea le filma cap coada. Avea camera pe umar si surprindea toate momentele. Decora casa si pregatea mancare, apoi isi prindea o coada lunga,falsa, creata, de nu vazuse nimeni pana atunci asa ceva.
Acum doi ani, a devenit bunica desi nu arata ca o bunica absolut deloc. Are o fata de bebelus, imi amintesc ca inca de cand eram mica, se dadea cu creme diverse si imi spunea “pielea din jurul ochilor, de pe gat si intre sani tradeaza varsta femeii. Trebuie sa avem grija de ea”. Erin o iubeste extrem de mult si stie ca atunci cand vine Bubi in vizita, se lasa cu distractie si cu cele mai tari desene. Eu nu am vazut om sa desezene asa cum o face mama, cu o usurinta fantastica, din 3 miscari realizeaza un desen pentru care mie sau tie ne-ar trebui 10/15 miscari. Ea vede totul cu ochii mintii si uneori ma intreb daca atunci cand era de varsta mea, a vazut in viitor ce familie frumoasa va avea.

Acum, a descoperit instagramul si cateva femei de varsta ei care sunt super funky imbracate si isi salveaza tot felul de poze inspirationale pe care vrea sa le puna in practica. Mama e un rockstar.

La multi ani, Mamicã!

citeste si alte povesti frumoase despre mame pe https://www.alistmagazine.ro/despre-tine-mama/

Amintiri din copilarie

Cu ocazia celui mai nou clip (vezi aici) mi-am adus aminte de copilarie.

Am fost un copil curios, curajos – as putea spune, cred ca marturie imi stau si toate semnele: mi-am spart capul de ziua mamei mele, mi-am spart arcada in fata blocului, mi-am luxat glezna la baschet si cate altele. Dar mi-am dorit sa mai patinez cu dragul de odinioara asa ca mi-am luat inima in dinti si am facut asta pentru melodia “Dintr-o mie de femei”, moment in care mama a rascolit in albumele foto din copilarie. Ce emotii si ce amintiri.

Imi aduc aminte zilele de week-end in care ma trezeam dis de dimineata cu toata energia de pe lume, nu-mi tacea gura o clipa, de fericire, pentru ca tata urma sa ma duca la patinoar. A fost greu la inceput, a devenit frumos pe parcurs, sunt niste amintiri greu de uitat. Ba mai mult, n-am cum sa uit cand tata si-a pus patine, din dorinta de a face lucrul acesta impreuna si de fiecare data cand se sesiza pericol de ciocnire cu alt patinator, se arunca pe burta. Hohote de ras pentru mine, multe vanatai pentru ei.

Imi dau seama ca desi generatiile se schimba, moda se schimba, parintele face in continuare cam aceleasi lucruri pentru copilul lui. Eu in weekend am fost cu Erin la Gasca Zurli si tare fericita am facut-o. Abia astept si prima ei lectie de patinaj.

Mi-e dor, cateodata, de copilarie, dar ma bucur nespus de tot ceea ce traiesc acum, prin Erin si apreciez de o suta de ori mai mult tot ce au facut parintii mei pentru mine. ❤️ E atat de important sa crezi in visele copilului, sa il sprijini, sa ii sustii pasiunile.. imi dau seama ca poate si-au dorit sa devin medic, avocat, la un moment dat, insa vreau sa le multumesc si public pentru ca mi-au ridicat aripile atunci cand le-am spus ca fara muzica, eu nu ma vad. Mami, tati, MULTUMESC!

Voi ce amintiri din copilarie aveti?

Asculta Dintr-o mie de femei <<<<<<<<<<<<<<<<<<< <<<<<<<<<<<<<<< ;<<<<<<<<<<<<<< t;<<<<<<<<<<<<< lt;<<<<<<<<<<<< <<<<<<<<<<<< ;<<<<<<<<<<< t;<<<<<<<<<< lt;<<<<<<<<< <<<<<<<<< ;<<<<<<<< t;<<<<<<< lt;<<<<<< <<<<<< ;<<<<< t;<<<< gt;<<< ><< p>< /p>

Prima mea lectie de parenting (serioasa) 

Iubesc viata de mama. Chiar si momentele acelea in care simt ca nu mai pot de oboseala, sau momentele in care Erin ma trage de par si ma doare, jur, le iubesc. Dar nu despre asta vreau sa vorbim. Ci despre rolul parintelui de entertainer. 

Sunt convinsa ca si celelalte mame care ma citesc, simt sau au simtit ca TREBUIE sa faci spectacol pentru piticul tau ca sa ii consumi energia. Sa dansezi, sa canti, sa te joci continuu, sa il ridici, sa il asezi, sa il gadili, sa, sa, sa. Si aproape niciodata sa nu ai timp sa faci ceva pentru tine sau pentru casa atunci cand esti doar tu cu bebelusul. Erin e un copil foaaaarte energic. Se plictiseste usor si adora compania. Pana zilele trecute, eram ferm convinsa ca nu exista alta solutie de a petrece 10 -12 ore pe zi impreuna decat daca ii fac “program” de distractie.  Pentru ca singura in tarc se supara, singura cu papusile nu se joaca si..cum sa las eu copilul sa umble singur de-a busilea prin casa in timp ce eu spal vasele? 

Ei bine, mi-am schimbat un pic gandirea. Am avut parte de un play-date cu o fetita de aceeasi varsta cu Erin, iar mamica ei, deja cu experienta a doi copii, mi-a “predat” niste lectii pe care vreau sa vi le impartasesc si eu, pentru ca am inceput sa le aplic si….functioneaza! 

1. Acum o las pe Erin sa exploreze casa, dupa ce m-am asigurat inainte ca e totul safe: nu exista colturi la inaltimea ei, ori obiecte mari de care sa traga iar pe parchet nu e asa rece. 

2. Ne jucam iar apoi o pun in tarc sa se joace si cu jucariile cat eu spal vasele, aranjez un pic sufrageria, ma machiez sau ma coafez. Ea, evident, ma vede in aceste ipostaze, deci stie ca sunt in camera cu ea si ca nu am parasit-o. Doar ca am un pic de treaba si ca e ok sa se joace si singura. La primele incercari s-a miorlait un pic, i-am explicat ce se intampla si a acceptat. Apoi, am auzit-o razand cu papusile. #iuhu

3. Acum vorbesc mult cu ea si ii explic fiecare lucru pe care il fac. Da, primele ore am avut prune in gura si nu reuseam sa fiu suficient de rapida sau sa anticipez supararea ei, ca sa i-o explic. Dar apoi am prins smecheria si uite asa turui: “mami acum spala vasele ramase de aseara, cand au venit la noi in vizita prietenii. Tu dormeai linistita si iti multumesc pentru ca ne permiti sa ne mai si distram. Ce jucarie ai tu in manuta? Ah! Pe Minnie? Ce frumooos! Ia arata-i mamei cum te joci cu Minnie si cum o iubesti”. Si lista continua..

Cert este ca am ajuns la concluzia (era exact in fata ochilor mei dar ii multumesc Nanei, vecina mea, pentru ca m-a facut sa vad asta) ca bebelusii sunt taaaare inteligenti si receptivi. Si ca e normal sa le explicam fiecare lucru pentru ca… de unde sa stie? Nici noi nu ne-am nascut invatati. Acum lucrez la variantele de a spune “nu” care sa nu il contina pe “nu”. 

Revin 🙂 

Tehno-copilaria

M-am nascut in 1989. M-am nascut inaintea telefoanelor mobile,  a Yahoo Messengerului ori a DVD playerelor – insa toate acestea au intrat in viata mea in adolescenta. Asadar, am avut o copilarie total netehnologizata, umpluta pana la refuz de lucruri si experiente reale, de imagini si mirosuri autentice, de rasete si lacrimi adevarate. Acum, lumea s-a schimbat si pentru ca ma pregatesc sa “construiesc” copilaria fetitei mele, realizez ca nu va fi usor.

cum-aratau-in-copilarie-vedetele-din-romania-ruby-inna-sore-sau-smiley-aproape-de-nerecunoscut_16

Fara doar si poate, societatea noastra a cunoscut o schimbare majora in anii 2000 – totul s-a schimbat incepand de la felul in care comunicam pana la felul in care ne conducem business-ul. Am ajuns sa folosim tehnologia exagerat de mult pana si in timpul nostru liber – ne documentam, vedem filme, interactionam cu prietenii prin intermediul retelelor de socializare, conducem cu telefonul in mana etc. Pentru multi dintre noi, joburile noastre cresc si infloresc 90% prin intermediul tehnologiei – eu, de exemplu, ajung la voi prin youtube/facebook/blog/instagram si toate faciliteaza comunicarea mea cu admiratorii care dau OK-ul pentru piesele mele, respectiv, pentru cariera mea. Practic, acum 10 ani, nimic din toate acestea nu exista.

Si eu, ca voi toti de altfel, am auzit si continui sa aud celebra expresie: “Pe vremea mea…”/ “Cand eram eu mic...” pentru ca diferenta dintre generatii va exista intotdeauna (ceea ce ma face sa ma intreb daca si copilul meu va gandi despre mine ca sunt “invechita” la un moment dat 🙂 ).

Am stat si am comparat ce a facut ca perioada mea de copilarie (poate si a ta?) sa fie minunata si ce o va defini pe a lui Erin… Foarte putine asemanari, foarte multe diferente.

 

  • Eu ascultam povesti la Pick-up / Erin probabil se va uita pe Disney channel

 

  • Ca sa imi alunge plictiseala, mama imi oferea o jucarie din lemn. / Erin probabil va tanji dupa tableta, telefon etc.

 

  • Eu mergeam la scoala cu cheia de gat / Erin probabil va pleca fara cheie, pentru ca acasa o va astepta cineva ( o bona, mama, tata etc)

 

  • Eu scriam mesaje pe biletele si i le dadeam colegei de banca / Erin probabil va tasta cu repeziciune sms-uri sau isi vor scrie glumele in Notes si isi vor arata una alteia telefonul.

 

  • Eu imi cumparam casete cu formatiile preferate din Piata Obor (nu se gaseau peste tot) / Erin probabil va avea un playlist actualizat de pe Itunes conectat prin iCloud la toate dispozitivele casei. (?!?!)

 

  • Eu imi doream cu ardoare un pix care avea mai multe culori / Erin probabil ca va tanji dupa pixuri cu puf colorat si printese miscatoare. (?!?)

 

  • Eu abia asteptam ziua de duminica, pentru ca tata inchiria atunci filme de la centrele de specialitate si stiam ca va fi o seara tare faina / Erin probabil ca se va uita pe Netflix la orice, oricand va dori.

 

  • Eu m-am jucat pentru prima oara pe consola video pe la 13 ani si jocul avea atat de putini pixeli incat dupa 30 minute de joc, ne dureau pe toti ochii. (SONIC) / Erin … nu mai are sens sa completez :))

12_14

  • Eu petreceam 3-4 ore in fiecare dupa amiaza in fata blocului si jucam impreuna cu cei 10 copii de la bloc, Ratele si vanatorii, Tara-tara vrem ostasi, Lapte gros / Erin nu va juca, poate, niciodata astfel de jocuri, copiii fiind mult prea interesati sa-si downloadeze ultimul joc pe telefon si sa se compare in rezultate cu prietenii lor.
  • De 1 si 8 martie, faceam felicitari la Lucru Manual pentru mama, cu aracet, hartii colorate si foarfece / Nu stiu cum se procedeaza azi, dar ceva imi spune ca se trimit pe mail niste e-cards identice, pentru fiecare mama.

si… last but not the least,

Mickey & Minnie Mouse exista si azi. Din fericire!

Imi doresc sa ii pot oferi lui Erin o copilarie reala, nu virtuala, tinand totusi cont de era in care traim. Si cand ma gandesc ca i-am spus mamei mele, pe la 14 ani, ca eu voi fi altfel decat tine, voi fi moderna si voi intelege vremurile in care va trai copilul meu”…… 🙂

photo credits: Nico Grigore / outfit: H&M / make-up: Florentina Naghel / hair: Adonis Enache

 

4 scuze pentru Erin

Hey Erin,

Iti scrie mama ta. Nu, n-a fost niciun casting pentru acest rol, te-ai pricopsit cu mine la fel cum esti pus in clasa I cu un coleg in banca. Doar ca pe mine nu ai cum sa ma schimbi 🙂 Visatoare cum sunt, imi place sa cred ca tu m-ai ales, insa haide sa continui scrisoarea in stilul pragmatic in care mi-am dorit sa fie scrisa. Studiile arata ca daca ai asteptari realiste, creste si satisfactia vietii (Da, ma documentez, citesc, se pare ca sunt genul ala de mama). Mai toata lumea mi-a prezentat partea frumoasa a sarcinii, apoi partea frumoasa a primelor luni impreuna dar sunt convinsa ca au “uitat” sa specifice si detaliile mai putin placute. Tocmai de aceea, pentru ca am dat cu nasul de cateva greutati deja, am zis sa incerc sa fiu si pragmatica – Sper sa-ti placa de mine si asa :). Stii ceva? Daca tot dam cartile pe fata, draga mea, iata defectele mele majore, sa stii macar ce te asteapta:

1. Nu sunt indemanatica

Am stat cu telefonul in mana 85% din timpul sarcinii, pe Pinterest, pe Etsy sau pe site-uri de fashion. Da, sunt pasionata de tot ce e frumos insa daca ti se va strica vreo jucarie sa nu plangi cu lacrimi de crocodil pentru ca mami NU ARE CE SA II FACA. Va trebui sa fugi la tati, el este omul bun la toate din familia noastra, eu pot sa iti cant si sa iti dansez ca sa iti mai treaca supararea. In schimb, promit ca de Halloween si pentru serbarile de la gradi, o sa ai cele mai haioase costumase – o sa le desenez cu migala si doamna Vali, croitoreasa noastra magica de la Hard Coeur, ti le va coase. E bine asa? Batem palma?

 

2. Nu sunt foarte rabdatoare

Stiu, trebuie sa invat sa fiu si probabil din ziua in care o sa ne cunoastem o sa descopar lucruri noi la mine insa, ca sa stai tu linistita, am sa te invat ceva: sinceritatea e cea mai buna dintre toate. Mama ta, cu mana pe inima iti spun, este mofturoasa (din cand in cand), sarcastica, ironica (alteori) dar si amuzanta daca doarme suficient. Sper sa dormim si sa mancam amandoua exact cat ne cere corpul ca sa fim prietene bune. Altfel, tot greul o sa cada pe tati. Si eu plang usor, la fel ca tine, asadar iti dai seama ce concert o sa fie la noi in casa? (dar trecem noi peste greutati, tu berbec, eu scorpion…cea mai buna echipa!)

 

3. Nu stiu sa-ti spun cu exactitate de ce este cerul albastru

Am inteles ca o sa ajungem la varsta in care “de ce?” vor fi cele doua cuvinte preferate de tine. Sper sa nu ai interes in dinozauri, fizica cuantica, chimie, biologie avansata, functii matematice sau eu mai stiu, pentru ca mama ta s-a specializat pe arta si in general, m-a atras latura umana. Insa stai linistita, daca iesi cu inclinatii de savant, avem in familie un matematician, pe bunicu’, care sunt convinsa ca abia asteapta sa simta si el ca rezoneaza cu cineva in familie pe latura aceasta.

 

4. O sa fac o tona de greseli (la inceput)

N-am mai fost in postura aceasta pana acum si sincer, sper ca in momentul in care o sa te vad, o sa am acces (brusc) la toate cunostintele materne necesare. Sper sa pot intelege ce ai nevoie chiar daca tu nu vei sti sa vorbesti, sper sa pot face diferenta intre un plans de foame si un plans de atentie, sper sa nu ridic vocea la tine ca mamele acelea pe care le privim toti cu sprancenele incruntate in supermarket. Imi doresc tare, tare mult sa nu ma bag in viata ta – atunci cand vei face greseli, sa te las sa inveti pe pielea ta, cum m-au lasat si pe mine parintii mei. Cel mai tare mi-as dori sa stiu de pe-acum reteta unei prietenii mama-fiica, doar ca sa ai incredere in mine sa imi spui dinainte de a face o prostie mare de tot, macar sa ne consultam. Sau, fie, dupa ce ai facut-o. Dar macar sa nu tii secret. Sincer, sper sa facem fata amandoua experientei ce ne asteapta, sa avem mult mai multe zile bune decat proaste si oricum ar fi, sa stii ca te iubesc tare mult, chiar si-atunci cand o sa gresesc.

Sunt convinsa ca acum, dupa ce mi-ai citit scrisoarea, esti super incantata sa pornim la drum! Ciudat sau nu, si eu sunt, insa lasa-ma sa-ti marturisesc ceva super-giga secret: Mi-e teama!

Dar o sa fim super tari amandoua, Erin, nonconformiste si haioase, powerpuff girls and all. Asa ca pune-ti centura, mai avem un pic si decolam!

Love,

Momzilla

FullSizeRender-3