Tag Archives: erin

Ce vor fetele de la baieti?

Oficial, e primavara, desi termometrul este de alta parere, la fel si balconul meu care da pe afara de zapada.

Dar nu despre meteo vreau sa va vorbesc, ci profit de ocazia 1-8 martie, martisor/ziua femeii/ziua mamei ca sa va povestesc despre ce gandesc fetele atunci cand vine vorba de baieti. Care-i faza? Pai, e clara treaba ca noi gandim diferit fata de barbati, nu trebuie sa vina vreun cercetator ca sa confirme treaba asta. Cumva, postul acesta este mai mult pentru baieti si barbati, ca sa afle care e schema prin care fetele plac sau nu, un baiat.

Ok, eu am 28 de ani, prietenele mele tot pe acolo, unele sunt mai mici, altele mai mari si am ajuns la concluzia ca barometrul s-a schimbat fata de cand aveam 18/19 ani. Pe vremea aceea, toate am fi spus ca primul si cel mai important lucru, ca sa iesim cu un baiat, este sa fie frumos, sa arate bine. Ei, prietenele mele sunt de parere ca acum, factorul cel mai important, este sa le faca sa rada. Adica daca e simpatic, usor ironic, sarcastic pe de o parte, glumet, are super mari sanse. De exemplu, o prietena a iesit cu baiatul care astazi ii este sot, la un suc in mall, blind date, aranjat de o alta tipa si a ras cu lacrimi pentru ca baiatul stia sa faca din situatii penibile, momente funny. Un an mai tarziu, am fost la nunta.

Pe locul al doilea, sa fie inteligent, sa aiba un aer misto, de barbat, nu de pampalau. Perfect de acord! Un baiat care are forta interioara, care isi stie plusurile si minusurile, care nu se da altceva decat este, are intotdeauna bile albe in ochii nostri.

Abia pe locul al treilea, felul in care arata, daca e inalt, bine facut, scund sau slabut. Daca le face sa rada si e inteligent, omul are un sarm aparte si fetele ajung sa treaca peste asa zisul ‘pattern’ propriu. Eu, de exemplu, in adolescenta, spuneam ca vreau si eu sa intalnesc un baiat inalt, sa pot purta tocuri de 12 cm si sa fiu mai mica decat el (desi am 1.74, e cam greu :)) ) ca asa aveam eu fixatie. Mircea are 1,80 si nu a contat niciodata ca sunt mai inalta pe tocuri de 12 si….sa fiu sincera? Urasc tocurile de 12 :)) nu sunt comode, cine ar vrea sa iasa in oras si sa faca echilibristica? 😂 Dupa prima intalnire cu el, aveam rimelul scurs de la cat am ras, mi se uscase gatul de cat povestisem si dupa ce intalnirea s-a terminat, am simtit ca imi e dor dupa 5 minute. Cum iti poate fi dor de un necunoscut? Ei bine, iata ca se poate 🙂

Prietenele mele au spus ca unul dintre cele mai importante calitati ale baiatului cu care ies ar trebui sa fie bunatatea. Sa nu fie nepoliticos, in raport cu oamenii, nu numai cu ele. Sa aiba maniere, sa stie cand sa deschida o usa sau cand sa inchida telefonul.

Sunt curioasa, voi, cele care ma cititi? Ce criterii aveti?

Astept comentariile voastre ❤️

Nu e gluma! Creveti cu curry – reteta

Haide sa va povestesc. Dupa ce v-am marturisit cum ca nu stiu sa gatesc mare lucru, ceva s-a intamplat.

Am inceput sa caut retete, sa ma intreb ce as putea aduce noi in viata de familie, din punctul asta de vedere. Probabil ca eram usor frustrata de subiectul asta (hahaha) si cum mi-am luat o piatra de pe inima, mi-a fost mai simplu sa actionez.

Asadar, am intrat pe blogul lui Mazilique de unde am aflat cum ar trebui sa fie facuti niste creveti curry si sortand ingredientele pe baza a ceea ce aveam in frigider, mi-a iesit ceva super delicios. Las mai jos ce am pus, cum am pus si astept laude si felicitari, ca zau, tare mandra sunt :))

Ingrediente (2 portii)

Creveti

3 catei de usturoi

O jumatate de ceapa

Un cartof

Un ardei kapia

4 rosii cherry

Lapte de cocos / sau crema de cocos

O piersica din compot

Pasta rosie curry

Boia dulce

Piper

Ce am facut:

Am taiat marunt ceapa si ardeiul, am strivit usturoiul, le-am pus in tigaie cu o lingurita de ulei de masline. Am adaugat si condimentele.

Dupa ce s-au inmuiat un pic, am adaugat rosiile taiate, cartoful cubulete, laptele de cocos si am amestecat si le-am lasat sa fiarba. Practic, atunci cand cartoful s-a fiert, e treaba gata.

Am adaugat apoi crevetii (eu am pus multi, imi plac), in vreo 6 min s-au facut. Am taiat o piersica dintr-un compot din frigider (asta e improvizatia mea, nu era in reteta) pentru ca m-am gandit la combinatia dintre dulcele de fruct si picantul din curry. Buna alegere, e delicios!

La final, am fiert orezul, amestecand continuu.

Si cam asta a fost. Nu-mi vine sa cred ca am facut postarea asta :))

Va puuup!

Amintiri din copilarie

Cu ocazia celui mai nou clip (vezi aici) mi-am adus aminte de copilarie.

Am fost un copil curios, curajos – as putea spune, cred ca marturie imi stau si toate semnele: mi-am spart capul de ziua mamei mele, mi-am spart arcada in fata blocului, mi-am luxat glezna la baschet si cate altele. Dar mi-am dorit sa mai patinez cu dragul de odinioara asa ca mi-am luat inima in dinti si am facut asta pentru melodia “Dintr-o mie de femei”, moment in care mama a rascolit in albumele foto din copilarie. Ce emotii si ce amintiri.

Imi aduc aminte zilele de week-end in care ma trezeam dis de dimineata cu toata energia de pe lume, nu-mi tacea gura o clipa, de fericire, pentru ca tata urma sa ma duca la patinoar. A fost greu la inceput, a devenit frumos pe parcurs, sunt niste amintiri greu de uitat. Ba mai mult, n-am cum sa uit cand tata si-a pus patine, din dorinta de a face lucrul acesta impreuna si de fiecare data cand se sesiza pericol de ciocnire cu alt patinator, se arunca pe burta. Hohote de ras pentru mine, multe vanatai pentru ei.

Imi dau seama ca desi generatiile se schimba, moda se schimba, parintele face in continuare cam aceleasi lucruri pentru copilul lui. Eu in weekend am fost cu Erin la Gasca Zurli si tare fericita am facut-o. Abia astept si prima ei lectie de patinaj.

Mi-e dor, cateodata, de copilarie, dar ma bucur nespus de tot ceea ce traiesc acum, prin Erin si apreciez de o suta de ori mai mult tot ce au facut parintii mei pentru mine. ❤️ E atat de important sa crezi in visele copilului, sa il sprijini, sa ii sustii pasiunile.. imi dau seama ca poate si-au dorit sa devin medic, avocat, la un moment dat, insa vreau sa le multumesc si public pentru ca mi-au ridicat aripile atunci cand le-am spus ca fara muzica, eu nu ma vad. Mami, tati, MULTUMESC!

Voi ce amintiri din copilarie aveti?

Asculta Dintr-o mie de femei <<<<<<<<<<<<<<<<<<< <<<<<<<<<<<<<<< ;<<<<<<<<<<<<<< t;<<<<<<<<<<<<< lt;<<<<<<<<<<<< <<<<<<<<<<<< ;<<<<<<<<<<< t;<<<<<<<<<< lt;<<<<<<<<< <<<<<<<<< ;<<<<<<<< t;<<<<<<< lt;<<<<<< <<<<<< ;<<<<< t;<<<< gt;<<< ><< p>< /p>

N-ai sa crezi, ce nebuna!

Astazi am sa fiu foarte sincera si am sa dau niste secrete afara din casa. Am sa incep prin a spune ca nu stiu sa gatesc. In sensul ca singurele feluri de mancare pe care stiu, realmente, sa le fac sunt pastele (imi ies de te lingi pe degete, cu toata modestia :)) ), cartofi la cuptor (o fi si greu, cureti cartoful si il bagi la cuptor hahaha), mamaliga cu branza si smantana, clatite (dar, saracele, arata de parca le-a calcat un cauciuc incins – dar sunt ok la gust), snitel si orice e pané 😂. Despre salate nu are sens sa mentionez caci ele se fac singure.

Luand aceste lucruri si rumegandu-le, va rog sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa va ganditi ce mananca Erin atunci cand sarcina asta imi cade mie in brate. Am trecut demult de etapa piureurilor, asadar meniul ei arata asa cum ar trebui sa fie un meniu sanatos pentru fiecare dintre noi. Cand intru eu pe felie, ii dau exact ceea ce stiu sa fac – cititi mai sus :))) fara prajeli, evident.

M-am gandit sa impartasesc asta cu voi pentru ca poate sunt mame care ma urmaresc si am ajuns la concluzia ca se creaza o falsa impresie in jurul mamelor tinere, cum ca ele sunt si trebuie musai sa fie perfecte, mame, femei de cariera, iubite pasionale si gospodine extraordinare. Iubitul meu face misto de mine ca nu stiu sa tin bine matura in mana atunci cand ma trezesc maturand, glumeste ca am descoperit butonul de la masina de spalat rufe abia acum 2 ani (eu stiam unde se afla, dar n-am vrut ca el sa stie ca stiu :))) ) si ca un scaun din sufragerie pare a fi dulapul meu.

Si cu toate aceste defecte “majore”, se pare ca ma iubeste iar eu, sincera sa fiu, nu am nicio o remuscare cum ca nu ma apropii de perfectiune. Si sper ca si tu, cea care citesti acum, esti in asentimentul meu.

Sometimes, messy is sexy.

Hai ca ma duc sa strang hainele de pe scaun, macar atat.

Pup! ❤️

Cum a fost prima vacanta cu Erin

Am simtit nevoia sa va impartasesc prima noastra vacanta cu Erin pentru ca m-am intors acasa extrem de mandra de ea si de mine. De ce? Va spun acum:

In primul rand, nu m-am asteptat la absolut nimic, neavand termen de comparatie, dar ceva mi-a spus ca notiunea de vacanta, asa cum o stiam eu, se aplica doar in calatoriile fara bebe (momentan). Asadar, am plecat spre aeroport cu Erin in brate si un ghiozdan in spate. Mircea urma sa ne ridice din Salonic, cu masina – pentru ca am luat aproape toata casa cu noi in portbagaj. Recunosc, daca Nana, prietena mea, nu era alaturi de mine in aeroport, probabil ca as fi clacat un pic.. Erin m-a luat prin surprindere, in sensul ca era usor somnoroasa si agitatia din aeroport au adus-o in punctul de a face scandal, oriunde, la orice pas. Eu incercam sa imi pastrez calmul, vorba aceea – copilul simte. Evident ca imi sarea inima din piept cu viteza, deja ma gandeam ca a fost o idee proasta, puteam sa avem vacanta si la noi in balcon. Nana mi-a repetat ca pot sa gestionez situatia si cumva, ca prin minune, inainte de a ne imbarca, s-au potolit apele. Acum sunt convinsa ca reactia ei  fost in concordanta cu emotiile mele.. Surpriza cea mai mare a fost ca mi-a adormit in brate inainte de decolare si s-a trezit la aterizare, exact la tanc pentru o portie de iubire cu taticul.

Saptamana noastra de vacanta in Grecia a fost cum nu se putea mai frumoasa. E adevarat, ma trezeam la 6 dimineata si seara la 8 imi picau ochii de somn, mai-mai sa adorm langa ea sau inaintea ei :)), dar cu putina determinare si cu prietenii nostri care ma chemau pe terasa din fata casei la un pahar de vin, am rezistat victorios, in fiecare seara pana la 11-12. Ba mai mult de atat, doua seri din vacanta am reusit sa o adorm pe Erin in carut la o terasa, adica pentru mine asta este deja o aroganta maxima, nu stiu cum sa va spun. Probabil ca mamele stiu la ce ma refer, iar cei fara copii care citesc aceste randuri probabil isi imagineaza ca imi place sa hiperbolizez situatia. Dar nu. Imi vor ramane pentru totdeauna in amintire plimbarile noastre pe nisip, castelele construite si zgomotele de mirare ale lui Erin de fiecare data cand ridicam galetusa din nisip, rasul zglobiu cand se balacea, cum a invatat ea sa spuna “nani” si mie mi-au dat lacrimile…

Nota 10 pentru ideea de a ne aduna mai multi parinti cu copii in aceasta vacanta, au fost atatea momente cand copiii se jucau impreuna si noi prindeam ragaz in care puteam sa constientizam peisajul inconjurator, caci altfel toti eram cu capul mai mult orientat catre nisip :)).

Marele castig al acestei deplasari a fost faptul ca domnisoara E. a inceput sa vorbeasca, sa cante coerent, sa alerge fara sa cada, s-a balacit mai mult decat toti la un loc si a invatat sa faca forme in nisip. Dar cea mai si cea mai tare chestie a vacantei este fara doar si poate legatura dintre noi trei care, pur si simplu, a crescut la cote maxime.

Pe aceasta cale, as vrea sa le multumesc prietenilor care m-au convins sa am curaj si sa merg intr-o vacanta care a implicat zbor cu avionul, pentru ca desi eram tematoare si emotionata, mi-am dat seama ca exista atata putere, forta si resurse de energie in mine cat nici nu stiam. Asadar, pentru toate mamele din lume, ne subestimam cateodata. We rock!

 



 

Sent from my iPhone

Prima mea lectie de parenting (serioasa) 

Iubesc viata de mama. Chiar si momentele acelea in care simt ca nu mai pot de oboseala, sau momentele in care Erin ma trage de par si ma doare, jur, le iubesc. Dar nu despre asta vreau sa vorbim. Ci despre rolul parintelui de entertainer. 

Sunt convinsa ca si celelalte mame care ma citesc, simt sau au simtit ca TREBUIE sa faci spectacol pentru piticul tau ca sa ii consumi energia. Sa dansezi, sa canti, sa te joci continuu, sa il ridici, sa il asezi, sa il gadili, sa, sa, sa. Si aproape niciodata sa nu ai timp sa faci ceva pentru tine sau pentru casa atunci cand esti doar tu cu bebelusul. Erin e un copil foaaaarte energic. Se plictiseste usor si adora compania. Pana zilele trecute, eram ferm convinsa ca nu exista alta solutie de a petrece 10 -12 ore pe zi impreuna decat daca ii fac “program” de distractie.  Pentru ca singura in tarc se supara, singura cu papusile nu se joaca si..cum sa las eu copilul sa umble singur de-a busilea prin casa in timp ce eu spal vasele? 

Ei bine, mi-am schimbat un pic gandirea. Am avut parte de un play-date cu o fetita de aceeasi varsta cu Erin, iar mamica ei, deja cu experienta a doi copii, mi-a “predat” niste lectii pe care vreau sa vi le impartasesc si eu, pentru ca am inceput sa le aplic si….functioneaza! 

1. Acum o las pe Erin sa exploreze casa, dupa ce m-am asigurat inainte ca e totul safe: nu exista colturi la inaltimea ei, ori obiecte mari de care sa traga iar pe parchet nu e asa rece. 

2. Ne jucam iar apoi o pun in tarc sa se joace si cu jucariile cat eu spal vasele, aranjez un pic sufrageria, ma machiez sau ma coafez. Ea, evident, ma vede in aceste ipostaze, deci stie ca sunt in camera cu ea si ca nu am parasit-o. Doar ca am un pic de treaba si ca e ok sa se joace si singura. La primele incercari s-a miorlait un pic, i-am explicat ce se intampla si a acceptat. Apoi, am auzit-o razand cu papusile. #iuhu

3. Acum vorbesc mult cu ea si ii explic fiecare lucru pe care il fac. Da, primele ore am avut prune in gura si nu reuseam sa fiu suficient de rapida sau sa anticipez supararea ei, ca sa i-o explic. Dar apoi am prins smecheria si uite asa turui: “mami acum spala vasele ramase de aseara, cand au venit la noi in vizita prietenii. Tu dormeai linistita si iti multumesc pentru ca ne permiti sa ne mai si distram. Ce jucarie ai tu in manuta? Ah! Pe Minnie? Ce frumooos! Ia arata-i mamei cum te joci cu Minnie si cum o iubesti”. Si lista continua..

Cert este ca am ajuns la concluzia (era exact in fata ochilor mei dar ii multumesc Nanei, vecina mea, pentru ca m-a facut sa vad asta) ca bebelusii sunt taaaare inteligenti si receptivi. Si ca e normal sa le explicam fiecare lucru pentru ca… de unde sa stie? Nici noi nu ne-am nascut invatati. Acum lucrez la variantele de a spune “nu” care sa nu il contina pe “nu”. 

Revin 🙂