Tag Archives: familie

3 ani, ca in basme

Erin a implinit 3 ani, pe 25 martie. ❀️ Pe internet, umbla alintul de THREEnager, adica e o mica adolescenta intre copilasi, lucru cu care sunt de acord. Acum sa va spun si de ce:

Ne-am pregatit temeinic pentru mini petrecerea ei, la care si-a dorit, in mod explicit, 3 fetite. Sa se imbrace toate in printese, sa danseze pe melodii din Frozen si, bineinteles, sa vina Elsa ca sa le picteze pe maini si sa le umfle baloane. Mini-adolescenta din ea a repetat 3 zile pentru momentul in care va sufla in tort, a vrut neaparat sa schimbe trei rochite de printesa pe parcursul celor doua ore de petrecere si tortul, evident, sa fie cu tema din Frozen. Ne guverneaza viata Elsa, va zic πŸ˜‚ Stiu pe dinafara fiecare cuvintel din melodiile ei si fiecare replica din film. Am auzit ca se va lansa si Frozen 2, sa va tineti πŸ˜‚.

La capitolul cadouri, am intrebat-o ce isi doreste. Am fost socata, de-a dreptul, de raspunsul ei: “Am tot ce imi trebuie, mami”. In momentul acela mi s-au taiat picioarele si mi s-au umezit ochii. Cum, mai, piticanie cu ochi migdalati, stii tu sa spui asta, sa gandesti asa si sa fii atat de matura? Mai mult, a facut si pachetel cu jucarii si hainute de dat copiilor fara posibilitati care “nu au nici mami si nici tati”. Am privit-o si am derulat ultimii ani in mintea mea, am revazut-o bebelus de cateva zile, apoi de un an, de doi si tot asa pana la ziua aceasta magica de 3. Stiti doar, in toate basmele, 3 este cifra tuturor miracolelor: 3 magi, 3 fiice, 3 printi, 3 castele, 3 dorinte etc.. Sunt mandra de bebelusa-mi adolescenta, care intelege ca va ramane intotdeauna mica pentru mine, asa cum si noi ramanem copii pentru parintii nostri, indiferent de varsta adunata in ani.

Atunci cand am nascut-o, mi-am dorit sa fiu capabila sa cresc un copil liber, educat, manierat, darnic, vesel, ambitios, incapatanat, politicos, sociabil si cu toate datele dorite. Este mai mult decat mi-am putut imagina, va jur. Am prietene insarcinate dar prietene care inca nu se simt pregatite si pot doar sa spun, din experienta, ca pana nu iti tii puiul in brate, nu ai cum, realmente, sa fii pregatit pentru miracolul acesta. Nu ai cum sa iti inchipui ce va sa vina, cum vei simti si cum vei gestiona muntele imens de dragoste, de responsabilitate si de dedicare. Dar este cea mai frumoasa avalansa de trairi pe care am simtit-o si pe care o traiesc zi de zi. Asta este iubirea adevarata, si nimeni si nimic nu o poate schimba.

In urma cu 5 zile, a inceput si gradinita.. πŸ˜€. Revin cu o poveste, cat de curand.

Bunica si cartile

Bunica mea spunea ca o carte face cat o facultate. Ea, o simpla femeie din Botosani, absolventa a 4 clase, trimisa la scoala de meserii ca sa devina croitoreasa, a citit, poate, cele mai multe carti dintre toti cunoscutii mei.

Mereu m-am intrebat: “Cand a reusit?”. A crescut 2 copii, a tinut o casa, apoi i-a luat in grija pe cel mai mic frate (din 8 cati au fost) si pe un nepot, i-a crescut si pe ei, ulterior si pe verisoara mea. Cand avea timp sa citeasca si mai ales, cum a reusit sa citeasca atat de mult? Toata cultura ei s-a cladit pe baza bibliotecii imense, a avut intotdeauna nevoia de cunoastere si dezvoltare, macar cu ochii mintii, pentru ca posibilitatiile nu i-au permis sa calatoreasca mai mult decat 2-3 km in jurul casei, indeplinind sarcini ale familiei.

Si cu toate astea, bunica a avut mereu un cuvant de spus in orice discutie, gratie culturii generale.

Eu i-am mostenit dragostea pentru carti dar nu si capacitatea de a imi gestiona timpul atat de bine precum ea, care dormea 3-4 ore pe noapte doar ca sa termine un volum.

Am inceput aceasta postare pentru ca voiam sa va recomand o carte transformata in serial, care m-a captivat, insa nostalgia m-a purtat in timp si vizualizez bucataria in care imi facea sandwichuri cu salam de sibiu si cana de ceai plina cu musetel “ca sa te mai linistesti un pic, pitulino”, locul in care imi povestea de ce ar trebui sa citesc Morometii si de ce Dostoievski era unul dintre autorii ei preferati.

Cred ca bunicii i-ar fi placut sa citeasca Elena Ferante – Prietena mea geniala, pentru ca s-ar fi regasit in vremurile grele de la inceputul actiunii si s-ar fi vazut in pielea Lilei, un personaj puternic, ambitios, care lupta pentru principii si idealuri.

La un moment dat, luandu-i interviu pentru un proiect la facultate, bunica mi-a facut o confesiune: “Daca am plans, numai eu am stiut”. Cartea Elenei Ferante are acum si varianta cinematografica, primul sezon este deja disponibil. E ceva deosebit, merita!

Jurnal cu soare

Hello, my dear ones,

M-am gandit sa incep un jurnal, in care sa va mai povestesc ce am facut, pentru ca retelele de Social Media nu sunt atat de generoase cu spatiul precum este platforma proprie.

Saptamana care a trecut a fost extrem de plina pentru mine, am lansat o colectie noua cu Hard Coeur by Sore, am fost prezenta la aniversarea revistei Viva, am sustinut trei concerte si am stat in sala de repetitii pentru urmatoarele evenimente.

Sunt tare fericita si mandra sa va anunt ca voi fi opening act pentru Smiley, pe data de 2 iunie, la Arenele Romane. Cati dintre voi si-au luat bilet? Am inteles ca este deja sold out 😍

Intr-una din dupa amiezile petrecute cu Erin in parc, stateam si ma gandeam cat de frumos este sa ajungi sa faci ceea ce iti place, ceea ce te face fericit.. ma uitam la Erin care deja are prietene cu care se joaca, isi construieste usor usor universul ei, are deja tabieturi.. ce sa mai, a devenit omulet, nu mai este bebelus. O priveam si incercam sa imi imaginez cum va fi oare ca adult, ce job va avea, cat de tare va lupta pentru visele ei si atunci m-am gandit ca e extrem de important ce invata de la noi, parintii ei. Amandoi suntem oameni care au lasat regulile clasice la o parte, ne-am urmat visele si dorintele de antreprenori si, cu munca si noroc, am reusit sa ni le implinim. Mi-as dori ca toti cei care ma citesc, sa creada ca nu e posibil doar in povesti sa ai jobul mult visat, ci chiar se poate sa fii un om fericit, implinit si sa ajungi acasa cu inima impacata. Dream on!

Va las mai jos cateva imagini din saptamana care se incheie, sunt curioasa care va place cel mai mult πŸ™‚

Ne vedem pe 2 iunie la Arene si pe 3 iunie in Parcul Sebastian πŸŽΈπŸ’ƒπŸ»

Facem un obicei din jurnalul saptamanal? ❀️

Scrisoare pentru fata mea

Acum doi ani deveneam mamica. In ziua de 25 martie 2016, am simtit ca timpul si-a schimbat insemnatatea, ca cerul are alte culori, ca eu sunt alta decat ma stiam pana atunci si ca, bineinteles, tu esti totul.

Nu am sa iti neg cat de speriata am fost in primele saptamani, luni, desi aproape totul imi venea natural.. Eram speriata sa nu cumva sa iti gresesc, sa nu cumva sa nu fiu suficient de buna.. atat presiune am pus pe mine, cum probabil fiecare mamica face la randul ei, la primul copil.

Apoi, cand ai inceput sa mananci si sa vorbesti, mi-am dat seama ca fac treaba buna, desi n-am fost vreodata un as in bucatarie, tu pareai sa mananci cu pofta din puree-uri, semn ca gust aveau.

Mai tarziu ai facut primii pasi iar eu toata fericita, am lacrimat dar m-am si panicat. La prima ta febra, m-am intors din drumul spre concert pentru ca nu se putea sa treci fara mine prin asta. Doar eu stiu cate imi treceau prin minte cand te tineam la piept. Multi au ras, ca e doar o febra, insa pentru mine era prima si nu doream decat sa iti iau eu durerea si tu sa razi.

Imi amintesc dimineata de Craciun din 2017 cand ti s-au marit ochii atunci cand ai vazut cadourile sub brad. Le-ai luat tacticos, pe rand, si te-ai jucat toata ziua.

In saptamana de dinainte de ziua ta, ai vrut in fiecare zi sa facem repetitie pentru momentul tortului. Ti-am cantat “la multi ani” de mai multe ori, in fiecare zi, tu ai dansat si ai chiuit! Ce copil fericit ❀️

Au fost cei mai frumosi ani din viata mea si ti se datoreaza in totalitate. Si asa cum am spus si cand eram insarcinata… iti multumesc pentru ca m-ai ales sa iti fiu mama!

Ti-am soptit la ureche tot ce iti doresc de aici inainte si nici nu are rost sa mai scriu si in cuvinte, pentru ca simt ca nimic nu poate face sens in vorbe ca sa transmita ce simt in fiecare clipa in care te privesc. 🎈

La multi ani, puiule! ❀️

Mama ❀️

Mama a fost intotdeauna acel je ne sais quoi al meu. Masina pe care o conducea era un jeep suzuki samurai roz bonbon, purta intotdeauna o berete frantuzeasca asezata militareste pe cap, sarafane din catifea cusute chiar de ea, noaptea, iar parul cret si roscat completa ochii verzi.
Colegii stiau ca a venit β€œSorina” la scoala pentru ca dintr-o data, se auzea mix-ul facut pe caseta cu o noapte in urma, Coco Jambo la maxim, din jeep-ul bonbon. Mereu am rugat-o sa ma conduca, nu m-am rusinat desi cand traversam strada, mi-era rusine ca ma tinea de mana, voiam sa fiu si eu mare.
Cand pleca in vacante, isi aseza toate hainele pe tinute, de la cercei, la pantofi iar eu, din varful patului, ma minunam. Nu stiam ca se poate o asemenea organizare si ma frapa sa vad cate haine si bijuterii are. De altfel, seara se termina foarte tarziu pentru ea, scria pe masa din bucatarie asigurari pana dimineata. Mereu a avut spirit antreprenor si si-a dorit sa nu fie nimeni seful ei, chiar daca la inceput a fost mai greu.
Cand era ziua mea, organiza cele mai tari petreceri, pe care am putut sa le revad pentru ca tot ea le filma cap coada. Avea camera pe umar si surprindea toate momentele. Decora casa si pregatea mancare, apoi isi prindea o coada lunga,falsa, creata, de nu vazuse nimeni pana atunci asa ceva.
Acum doi ani, a devenit bunica desi nu arata ca o bunica absolut deloc. Are o fata de bebelus, imi amintesc ca inca de cand eram mica, se dadea cu creme diverse si imi spunea β€œpielea din jurul ochilor, de pe gat si intre sani tradeaza varsta femeii. Trebuie sa avem grija de ea”. Erin o iubeste extrem de mult si stie ca atunci cand vine Bubi in vizita, se lasa cu distractie si cu cele mai tari desene. Eu nu am vazut om sa desezene asa cum o face mama, cu o usurinta fantastica, din 3 miscari realizeaza un desen pentru care mie sau tie ne-ar trebui 10/15 miscari. Ea vede totul cu ochii mintii si uneori ma intreb daca atunci cand era de varsta mea, a vazut in viitor ce familie frumoasa va avea.

Acum, a descoperit instagramul si cateva femei de varsta ei care sunt super funky imbracate si isi salveaza tot felul de poze inspirationale pe care vrea sa le puna in practica. Mama e un rockstar.

La multi ani, MamicΓ£!

citeste si alte povesti frumoase despre mame pe https://www.alistmagazine.ro/despre-tine-mama/

Ce vor fetele de la baieti?

Oficial, e primavara, desi termometrul este de alta parere, la fel si balconul meu care da pe afara de zapada.

Dar nu despre meteo vreau sa va vorbesc, ci profit de ocazia 1-8 martie, martisor/ziua femeii/ziua mamei ca sa va povestesc despre ce gandesc fetele atunci cand vine vorba de baieti. Care-i faza? Pai, e clara treaba ca noi gandim diferit fata de barbati, nu trebuie sa vina vreun cercetator ca sa confirme treaba asta. Cumva, postul acesta este mai mult pentru baieti si barbati, ca sa afle care e schema prin care fetele plac sau nu, un baiat.

Ok, eu am 28 de ani, prietenele mele tot pe acolo, unele sunt mai mici, altele mai mari si am ajuns la concluzia ca barometrul s-a schimbat fata de cand aveam 18/19 ani. Pe vremea aceea, toate am fi spus ca primul si cel mai important lucru, ca sa iesim cu un baiat, este sa fie frumos, sa arate bine. Ei, prietenele mele sunt de parere ca acum, factorul cel mai important, este sa le faca sa rada. Adica daca e simpatic, usor ironic, sarcastic pe de o parte, glumet, are super mari sanse. De exemplu, o prietena a iesit cu baiatul care astazi ii este sot, la un suc in mall, blind date, aranjat de o alta tipa si a ras cu lacrimi pentru ca baiatul stia sa faca din situatii penibile, momente funny. Un an mai tarziu, am fost la nunta.

Pe locul al doilea, sa fie inteligent, sa aiba un aer misto, de barbat, nu de pampalau. Perfect de acord! Un baiat care are forta interioara, care isi stie plusurile si minusurile, care nu se da altceva decat este, are intotdeauna bile albe in ochii nostri.

Abia pe locul al treilea, felul in care arata, daca e inalt, bine facut, scund sau slabut. Daca le face sa rada si e inteligent, omul are un sarm aparte si fetele ajung sa treaca peste asa zisul ‘pattern’ propriu. Eu, de exemplu, in adolescenta, spuneam ca vreau si eu sa intalnesc un baiat inalt, sa pot purta tocuri de 12 cm si sa fiu mai mica decat el (desi am 1.74, e cam greu :)) ) ca asa aveam eu fixatie. Mircea are 1,80 si nu a contat niciodata ca sunt mai inalta pe tocuri de 12 si….sa fiu sincera? Urasc tocurile de 12 :)) nu sunt comode, cine ar vrea sa iasa in oras si sa faca echilibristica? πŸ˜‚ Dupa prima intalnire cu el, aveam rimelul scurs de la cat am ras, mi se uscase gatul de cat povestisem si dupa ce intalnirea s-a terminat, am simtit ca imi e dor dupa 5 minute. Cum iti poate fi dor de un necunoscut? Ei bine, iata ca se poate πŸ™‚

Prietenele mele au spus ca unul dintre cele mai importante calitati ale baiatului cu care ies ar trebui sa fie bunatatea. Sa nu fie nepoliticos, in raport cu oamenii, nu numai cu ele. Sa aiba maniere, sa stie cand sa deschida o usa sau cand sa inchida telefonul.

Sunt curioasa, voi, cele care ma cititi? Ce criterii aveti?

Astept comentariile voastre ❀️