Tag Archives: mama

3 ani, ca in basme

Erin a implinit 3 ani, pe 25 martie. ❤️ Pe internet, umbla alintul de THREEnager, adica e o mica adolescenta intre copilasi, lucru cu care sunt de acord. Acum sa va spun si de ce:

Ne-am pregatit temeinic pentru mini petrecerea ei, la care si-a dorit, in mod explicit, 3 fetite. Sa se imbrace toate in printese, sa danseze pe melodii din Frozen si, bineinteles, sa vina Elsa ca sa le picteze pe maini si sa le umfle baloane. Mini-adolescenta din ea a repetat 3 zile pentru momentul in care va sufla in tort, a vrut neaparat sa schimbe trei rochite de printesa pe parcursul celor doua ore de petrecere si tortul, evident, sa fie cu tema din Frozen. Ne guverneaza viata Elsa, va zic 😂 Stiu pe dinafara fiecare cuvintel din melodiile ei si fiecare replica din film. Am auzit ca se va lansa si Frozen 2, sa va tineti 😂.

La capitolul cadouri, am intrebat-o ce isi doreste. Am fost socata, de-a dreptul, de raspunsul ei: “Am tot ce imi trebuie, mami”. In momentul acela mi s-au taiat picioarele si mi s-au umezit ochii. Cum, mai, piticanie cu ochi migdalati, stii tu sa spui asta, sa gandesti asa si sa fii atat de matura? Mai mult, a facut si pachetel cu jucarii si hainute de dat copiilor fara posibilitati care “nu au nici mami si nici tati”. Am privit-o si am derulat ultimii ani in mintea mea, am revazut-o bebelus de cateva zile, apoi de un an, de doi si tot asa pana la ziua aceasta magica de 3. Stiti doar, in toate basmele, 3 este cifra tuturor miracolelor: 3 magi, 3 fiice, 3 printi, 3 castele, 3 dorinte etc.. Sunt mandra de bebelusa-mi adolescenta, care intelege ca va ramane intotdeauna mica pentru mine, asa cum si noi ramanem copii pentru parintii nostri, indiferent de varsta adunata in ani.

Atunci cand am nascut-o, mi-am dorit sa fiu capabila sa cresc un copil liber, educat, manierat, darnic, vesel, ambitios, incapatanat, politicos, sociabil si cu toate datele dorite. Este mai mult decat mi-am putut imagina, va jur. Am prietene insarcinate dar prietene care inca nu se simt pregatite si pot doar sa spun, din experienta, ca pana nu iti tii puiul in brate, nu ai cum, realmente, sa fii pregatit pentru miracolul acesta. Nu ai cum sa iti inchipui ce va sa vina, cum vei simti si cum vei gestiona muntele imens de dragoste, de responsabilitate si de dedicare. Dar este cea mai frumoasa avalansa de trairi pe care am simtit-o si pe care o traiesc zi de zi. Asta este iubirea adevarata, si nimeni si nimic nu o poate schimba.

In urma cu 5 zile, a inceput si gradinita.. 😀. Revin cu o poveste, cat de curand.

Scrisoare pentru fata mea

Acum doi ani deveneam mamica. In ziua de 25 martie 2016, am simtit ca timpul si-a schimbat insemnatatea, ca cerul are alte culori, ca eu sunt alta decat ma stiam pana atunci si ca, bineinteles, tu esti totul.

Nu am sa iti neg cat de speriata am fost in primele saptamani, luni, desi aproape totul imi venea natural.. Eram speriata sa nu cumva sa iti gresesc, sa nu cumva sa nu fiu suficient de buna.. atat presiune am pus pe mine, cum probabil fiecare mamica face la randul ei, la primul copil.

Apoi, cand ai inceput sa mananci si sa vorbesti, mi-am dat seama ca fac treaba buna, desi n-am fost vreodata un as in bucatarie, tu pareai sa mananci cu pofta din puree-uri, semn ca gust aveau.

Mai tarziu ai facut primii pasi iar eu toata fericita, am lacrimat dar m-am si panicat. La prima ta febra, m-am intors din drumul spre concert pentru ca nu se putea sa treci fara mine prin asta. Doar eu stiu cate imi treceau prin minte cand te tineam la piept. Multi au ras, ca e doar o febra, insa pentru mine era prima si nu doream decat sa iti iau eu durerea si tu sa razi.

Imi amintesc dimineata de Craciun din 2017 cand ti s-au marit ochii atunci cand ai vazut cadourile sub brad. Le-ai luat tacticos, pe rand, si te-ai jucat toata ziua.

In saptamana de dinainte de ziua ta, ai vrut in fiecare zi sa facem repetitie pentru momentul tortului. Ti-am cantat “la multi ani” de mai multe ori, in fiecare zi, tu ai dansat si ai chiuit! Ce copil fericit ❤️

Au fost cei mai frumosi ani din viata mea si ti se datoreaza in totalitate. Si asa cum am spus si cand eram insarcinata… iti multumesc pentru ca m-ai ales sa iti fiu mama!

Ti-am soptit la ureche tot ce iti doresc de aici inainte si nici nu are rost sa mai scriu si in cuvinte, pentru ca simt ca nimic nu poate face sens in vorbe ca sa transmita ce simt in fiecare clipa in care te privesc. 🎈

La multi ani, puiule! ❤️

Ce am invatat de la ai mei

Inca din copilarie, mi s-a spus ca fiecare om are unicitatea lui, ca nu ne defineste vreun tipar de frumusete si ca nu exista oameni sau copii urati. Ca a judeca un om dupa aparente inseamna a fi superficial si ca, de cele mai multe ori, oamenii care nu ne dau pe spate la prima vedere, ne castiga inimile cu tot ce au in interior.

Pe masura ce am crescut, am constatat ca nu toti au primit aceeasi educatie si m-am lovit si eu de jigniri sau sub-aprecieri. Cand eram mica, auzeam doar ca am dintii mari, ca sunt un iepuras sau un castor, ca inainte de mine s-au nascut dintii (asta e funny :))) ). Acum lucrurile astea mi se par amuzante, amintiri ale copilariei, insa, la momentul respectiv, au lasat urme. M-au marcat oarecum, in sensul ca la 10-12 ani dezvoltasem complexe deja, de nu doream sa mai zambesc cu dintii la vedere… Daca va arat pozele de atunci o sa radeti si voi. Aratam ca o babuta fara dantura, care isi ascunde defectul unindu-si buzele intr-un zambet stramb.

Norocul meu au fost parintii, care au fost tot timpul langa mine si m-au invatat sa apreciez adevarata valoare a oamenilor.

Ei sunt cei care mi-au dat incredere in mine, care m-au invatat sa ma apreciez si sa ma iubesc asa cum sunt si evident ca acum, la maturitate, imi vad zambetul ca pe un mega atuu.

Apoi, cand eram mai mare si deja aveam parul scurt, aproape zilnic primeam intrebarea “Dar de ce nu iti lasi parul sa creasca? Esti atat de feminina cu el lung”. Am auzit intrebarea asta atat de des, incat am ajuns sa cred ca parul scurt inseamna lipsa feminitatii… si nu numai ca l-am lasat sa creasca, dar mi-am pus extensii si l-am vopsit saten. Peste mai multi ani, am realizat ca nu poti sa ii multumesti pe toti si mi-am dat seama ca nici nu ar trebui sa incercam sa fim pe placul tuturor celor din jur. Gratia, feminitatea si senzualitatea sunt in interior sau nu sunt deloc.

Sunt o mare sustinatoare a unicitatii fiecarei femei. Si m-am gandit ca multe dintre voi se vor regasi in ceea ce am scris mai sus, pentru ca fiecare dintre noi duce o lupta interioara cu imaginea perfecta si cu tiparele societatii. Stiti ce? Nemultumirile legate de propria imagine sunt boala majoritatii intr-o lume a minoritatii “perfecte”. Asa ca, fie ca esti timida, delicata, ciufulita, aiurita,  fii mandra de tine si bucura-te de ceea ce esti! Si pentru ca suntem deosebite in felul nostru si UNICE, tin sa va precizez ca Grace by Delaco are un concurs prin care puteti castiga bijuterii Pebs, facute manual. Sunt fine, gratioase si da, UNICAT. Exact ca noi!

Aveti toate detaliile aici: www.delaco-grace.ro

(Foto: Nico Grigore)

Mama ❤️

Mama a fost intotdeauna acel je ne sais quoi al meu. Masina pe care o conducea era un jeep suzuki samurai roz bonbon, purta intotdeauna o berete frantuzeasca asezata militareste pe cap, sarafane din catifea cusute chiar de ea, noaptea, iar parul cret si roscat completa ochii verzi.
Colegii stiau ca a venit “Sorina” la scoala pentru ca dintr-o data, se auzea mix-ul facut pe caseta cu o noapte in urma, Coco Jambo la maxim, din jeep-ul bonbon. Mereu am rugat-o sa ma conduca, nu m-am rusinat desi cand traversam strada, mi-era rusine ca ma tinea de mana, voiam sa fiu si eu mare.
Cand pleca in vacante, isi aseza toate hainele pe tinute, de la cercei, la pantofi iar eu, din varful patului, ma minunam. Nu stiam ca se poate o asemenea organizare si ma frapa sa vad cate haine si bijuterii are. De altfel, seara se termina foarte tarziu pentru ea, scria pe masa din bucatarie asigurari pana dimineata. Mereu a avut spirit antreprenor si si-a dorit sa nu fie nimeni seful ei, chiar daca la inceput a fost mai greu.
Cand era ziua mea, organiza cele mai tari petreceri, pe care am putut sa le revad pentru ca tot ea le filma cap coada. Avea camera pe umar si surprindea toate momentele. Decora casa si pregatea mancare, apoi isi prindea o coada lunga,falsa, creata, de nu vazuse nimeni pana atunci asa ceva.
Acum doi ani, a devenit bunica desi nu arata ca o bunica absolut deloc. Are o fata de bebelus, imi amintesc ca inca de cand eram mica, se dadea cu creme diverse si imi spunea “pielea din jurul ochilor, de pe gat si intre sani tradeaza varsta femeii. Trebuie sa avem grija de ea”. Erin o iubeste extrem de mult si stie ca atunci cand vine Bubi in vizita, se lasa cu distractie si cu cele mai tari desene. Eu nu am vazut om sa desezene asa cum o face mama, cu o usurinta fantastica, din 3 miscari realizeaza un desen pentru care mie sau tie ne-ar trebui 10/15 miscari. Ea vede totul cu ochii mintii si uneori ma intreb daca atunci cand era de varsta mea, a vazut in viitor ce familie frumoasa va avea.

Acum, a descoperit instagramul si cateva femei de varsta ei care sunt super funky imbracate si isi salveaza tot felul de poze inspirationale pe care vrea sa le puna in practica. Mama e un rockstar.

La multi ani, Mamicã!

citeste si alte povesti frumoase despre mame pe https://www.alistmagazine.ro/despre-tine-mama/

Ce vor fetele de la baieti?

Oficial, e primavara, desi termometrul este de alta parere, la fel si balconul meu care da pe afara de zapada.

Dar nu despre meteo vreau sa va vorbesc, ci profit de ocazia 1-8 martie, martisor/ziua femeii/ziua mamei ca sa va povestesc despre ce gandesc fetele atunci cand vine vorba de baieti. Care-i faza? Pai, e clara treaba ca noi gandim diferit fata de barbati, nu trebuie sa vina vreun cercetator ca sa confirme treaba asta. Cumva, postul acesta este mai mult pentru baieti si barbati, ca sa afle care e schema prin care fetele plac sau nu, un baiat.

Ok, eu am 28 de ani, prietenele mele tot pe acolo, unele sunt mai mici, altele mai mari si am ajuns la concluzia ca barometrul s-a schimbat fata de cand aveam 18/19 ani. Pe vremea aceea, toate am fi spus ca primul si cel mai important lucru, ca sa iesim cu un baiat, este sa fie frumos, sa arate bine. Ei, prietenele mele sunt de parere ca acum, factorul cel mai important, este sa le faca sa rada. Adica daca e simpatic, usor ironic, sarcastic pe de o parte, glumet, are super mari sanse. De exemplu, o prietena a iesit cu baiatul care astazi ii este sot, la un suc in mall, blind date, aranjat de o alta tipa si a ras cu lacrimi pentru ca baiatul stia sa faca din situatii penibile, momente funny. Un an mai tarziu, am fost la nunta.

Pe locul al doilea, sa fie inteligent, sa aiba un aer misto, de barbat, nu de pampalau. Perfect de acord! Un baiat care are forta interioara, care isi stie plusurile si minusurile, care nu se da altceva decat este, are intotdeauna bile albe in ochii nostri.

Abia pe locul al treilea, felul in care arata, daca e inalt, bine facut, scund sau slabut. Daca le face sa rada si e inteligent, omul are un sarm aparte si fetele ajung sa treaca peste asa zisul ‘pattern’ propriu. Eu, de exemplu, in adolescenta, spuneam ca vreau si eu sa intalnesc un baiat inalt, sa pot purta tocuri de 12 cm si sa fiu mai mica decat el (desi am 1.74, e cam greu :)) ) ca asa aveam eu fixatie. Mircea are 1,80 si nu a contat niciodata ca sunt mai inalta pe tocuri de 12 si….sa fiu sincera? Urasc tocurile de 12 :)) nu sunt comode, cine ar vrea sa iasa in oras si sa faca echilibristica? 😂 Dupa prima intalnire cu el, aveam rimelul scurs de la cat am ras, mi se uscase gatul de cat povestisem si dupa ce intalnirea s-a terminat, am simtit ca imi e dor dupa 5 minute. Cum iti poate fi dor de un necunoscut? Ei bine, iata ca se poate 🙂

Prietenele mele au spus ca unul dintre cele mai importante calitati ale baiatului cu care ies ar trebui sa fie bunatatea. Sa nu fie nepoliticos, in raport cu oamenii, nu numai cu ele. Sa aiba maniere, sa stie cand sa deschida o usa sau cand sa inchida telefonul.

Sunt curioasa, voi, cele care ma cititi? Ce criterii aveti?

Astept comentariile voastre ❤️

Nu e gluma! Creveti cu curry – reteta

Haide sa va povestesc. Dupa ce v-am marturisit cum ca nu stiu sa gatesc mare lucru, ceva s-a intamplat.

Am inceput sa caut retete, sa ma intreb ce as putea aduce noi in viata de familie, din punctul asta de vedere. Probabil ca eram usor frustrata de subiectul asta (hahaha) si cum mi-am luat o piatra de pe inima, mi-a fost mai simplu sa actionez.

Asadar, am intrat pe blogul lui Mazilique de unde am aflat cum ar trebui sa fie facuti niste creveti curry si sortand ingredientele pe baza a ceea ce aveam in frigider, mi-a iesit ceva super delicios. Las mai jos ce am pus, cum am pus si astept laude si felicitari, ca zau, tare mandra sunt :))

Ingrediente (2 portii)

Creveti

3 catei de usturoi

O jumatate de ceapa

Un cartof

Un ardei kapia

4 rosii cherry

Lapte de cocos / sau crema de cocos

O piersica din compot

Pasta rosie curry

Boia dulce

Piper

Ce am facut:

Am taiat marunt ceapa si ardeiul, am strivit usturoiul, le-am pus in tigaie cu o lingurita de ulei de masline. Am adaugat si condimentele.

Dupa ce s-au inmuiat un pic, am adaugat rosiile taiate, cartoful cubulete, laptele de cocos si am amestecat si le-am lasat sa fiarba. Practic, atunci cand cartoful s-a fiert, e treaba gata.

Am adaugat apoi crevetii (eu am pus multi, imi plac), in vreo 6 min s-au facut. Am taiat o piersica dintr-un compot din frigider (asta e improvizatia mea, nu era in reteta) pentru ca m-am gandit la combinatia dintre dulcele de fruct si picantul din curry. Buna alegere, e delicios!

La final, am fiert orezul, amestecand continuu.

Si cam asta a fost. Nu-mi vine sa cred ca am facut postarea asta :))

Va puuup!