Tag Archives: parinti

Ce am invatat de la ai mei

Inca din copilarie, mi s-a spus ca fiecare om are unicitatea lui, ca nu ne defineste vreun tipar de frumusete si ca nu exista oameni sau copii urati. Ca a judeca un om dupa aparente inseamna a fi superficial si ca, de cele mai multe ori, oamenii care nu ne dau pe spate la prima vedere, ne castiga inimile cu tot ce au in interior.

Pe masura ce am crescut, am constatat ca nu toti au primit aceeasi educatie si m-am lovit si eu de jigniri sau sub-aprecieri. Cand eram mica, auzeam doar ca am dintii mari, ca sunt un iepuras sau un castor, ca inainte de mine s-au nascut dintii (asta e funny :))) ). Acum lucrurile astea mi se par amuzante, amintiri ale copilariei, insa, la momentul respectiv, au lasat urme. M-au marcat oarecum, in sensul ca la 10-12 ani dezvoltasem complexe deja, de nu doream sa mai zambesc cu dintii la vedere… Daca va arat pozele de atunci o sa radeti si voi. Aratam ca o babuta fara dantura, care isi ascunde defectul unindu-si buzele intr-un zambet stramb.

Norocul meu au fost parintii, care au fost tot timpul langa mine si m-au invatat sa apreciez adevarata valoare a oamenilor.

Ei sunt cei care mi-au dat incredere in mine, care m-au invatat sa ma apreciez si sa ma iubesc asa cum sunt si evident ca acum, la maturitate, imi vad zambetul ca pe un mega atuu.

Apoi, cand eram mai mare si deja aveam parul scurt, aproape zilnic primeam intrebarea “Dar de ce nu iti lasi parul sa creasca? Esti atat de feminina cu el lung”. Am auzit intrebarea asta atat de des, incat am ajuns sa cred ca parul scurt inseamna lipsa feminitatii… si nu numai ca l-am lasat sa creasca, dar mi-am pus extensii si l-am vopsit saten. Peste mai multi ani, am realizat ca nu poti sa ii multumesti pe toti si mi-am dat seama ca nici nu ar trebui sa incercam sa fim pe placul tuturor celor din jur. Gratia, feminitatea si senzualitatea sunt in interior sau nu sunt deloc.

Sunt o mare sustinatoare a unicitatii fiecarei femei. Si m-am gandit ca multe dintre voi se vor regasi in ceea ce am scris mai sus, pentru ca fiecare dintre noi duce o lupta interioara cu imaginea perfecta si cu tiparele societatii. Stiti ce? Nemultumirile legate de propria imagine sunt boala majoritatii intr-o lume a minoritatii “perfecte”. Asa ca, fie ca esti timida, delicata, ciufulita, aiurita,  fii mandra de tine si bucura-te de ceea ce esti! Si pentru ca suntem deosebite in felul nostru si UNICE, tin sa va precizez ca Grace by Delaco are un concurs prin care puteti castiga bijuterii Pebs, facute manual. Sunt fine, gratioase si da, UNICAT. Exact ca noi!

Aveti toate detaliile aici: www.delaco-grace.ro

(Foto: Nico Grigore)

Amintiri din copilarie

Cu ocazia celui mai nou clip (vezi aici) mi-am adus aminte de copilarie.

Am fost un copil curios, curajos – as putea spune, cred ca marturie imi stau si toate semnele: mi-am spart capul de ziua mamei mele, mi-am spart arcada in fata blocului, mi-am luxat glezna la baschet si cate altele. Dar mi-am dorit sa mai patinez cu dragul de odinioara asa ca mi-am luat inima in dinti si am facut asta pentru melodia “Dintr-o mie de femei”, moment in care mama a rascolit in albumele foto din copilarie. Ce emotii si ce amintiri.

Imi aduc aminte zilele de week-end in care ma trezeam dis de dimineata cu toata energia de pe lume, nu-mi tacea gura o clipa, de fericire, pentru ca tata urma sa ma duca la patinoar. A fost greu la inceput, a devenit frumos pe parcurs, sunt niste amintiri greu de uitat. Ba mai mult, n-am cum sa uit cand tata si-a pus patine, din dorinta de a face lucrul acesta impreuna si de fiecare data cand se sesiza pericol de ciocnire cu alt patinator, se arunca pe burta. Hohote de ras pentru mine, multe vanatai pentru ei.

Imi dau seama ca desi generatiile se schimba, moda se schimba, parintele face in continuare cam aceleasi lucruri pentru copilul lui. Eu in weekend am fost cu Erin la Gasca Zurli si tare fericita am facut-o. Abia astept si prima ei lectie de patinaj.

Mi-e dor, cateodata, de copilarie, dar ma bucur nespus de tot ceea ce traiesc acum, prin Erin si apreciez de o suta de ori mai mult tot ce au facut parintii mei pentru mine. ❤️ E atat de important sa crezi in visele copilului, sa il sprijini, sa ii sustii pasiunile.. imi dau seama ca poate si-au dorit sa devin medic, avocat, la un moment dat, insa vreau sa le multumesc si public pentru ca mi-au ridicat aripile atunci cand le-am spus ca fara muzica, eu nu ma vad. Mami, tati, MULTUMESC!

Voi ce amintiri din copilarie aveti?

Asculta Dintr-o mie de femei <<<<<<<<<<<<<<<<<<< <<<<<<<<<<<<<<< ;<<<<<<<<<<<<<< t;<<<<<<<<<<<<< lt;<<<<<<<<<<<< <<<<<<<<<<<< ;<<<<<<<<<<< t;<<<<<<<<<< lt;<<<<<<<<< <<<<<<<<< ;<<<<<<<< t;<<<<<<< lt;<<<<<< <<<<<< ;<<<<< t;<<<< gt;<<< ><< p>< /p>

Prima mea lectie de parenting (serioasa) 

Iubesc viata de mama. Chiar si momentele acelea in care simt ca nu mai pot de oboseala, sau momentele in care Erin ma trage de par si ma doare, jur, le iubesc. Dar nu despre asta vreau sa vorbim. Ci despre rolul parintelui de entertainer. 

Sunt convinsa ca si celelalte mame care ma citesc, simt sau au simtit ca TREBUIE sa faci spectacol pentru piticul tau ca sa ii consumi energia. Sa dansezi, sa canti, sa te joci continuu, sa il ridici, sa il asezi, sa il gadili, sa, sa, sa. Si aproape niciodata sa nu ai timp sa faci ceva pentru tine sau pentru casa atunci cand esti doar tu cu bebelusul. Erin e un copil foaaaarte energic. Se plictiseste usor si adora compania. Pana zilele trecute, eram ferm convinsa ca nu exista alta solutie de a petrece 10 -12 ore pe zi impreuna decat daca ii fac “program” de distractie.  Pentru ca singura in tarc se supara, singura cu papusile nu se joaca si..cum sa las eu copilul sa umble singur de-a busilea prin casa in timp ce eu spal vasele? 

Ei bine, mi-am schimbat un pic gandirea. Am avut parte de un play-date cu o fetita de aceeasi varsta cu Erin, iar mamica ei, deja cu experienta a doi copii, mi-a “predat” niste lectii pe care vreau sa vi le impartasesc si eu, pentru ca am inceput sa le aplic si….functioneaza! 

1. Acum o las pe Erin sa exploreze casa, dupa ce m-am asigurat inainte ca e totul safe: nu exista colturi la inaltimea ei, ori obiecte mari de care sa traga iar pe parchet nu e asa rece. 

2. Ne jucam iar apoi o pun in tarc sa se joace si cu jucariile cat eu spal vasele, aranjez un pic sufrageria, ma machiez sau ma coafez. Ea, evident, ma vede in aceste ipostaze, deci stie ca sunt in camera cu ea si ca nu am parasit-o. Doar ca am un pic de treaba si ca e ok sa se joace si singura. La primele incercari s-a miorlait un pic, i-am explicat ce se intampla si a acceptat. Apoi, am auzit-o razand cu papusile. #iuhu

3. Acum vorbesc mult cu ea si ii explic fiecare lucru pe care il fac. Da, primele ore am avut prune in gura si nu reuseam sa fiu suficient de rapida sau sa anticipez supararea ei, ca sa i-o explic. Dar apoi am prins smecheria si uite asa turui: “mami acum spala vasele ramase de aseara, cand au venit la noi in vizita prietenii. Tu dormeai linistita si iti multumesc pentru ca ne permiti sa ne mai si distram. Ce jucarie ai tu in manuta? Ah! Pe Minnie? Ce frumooos! Ia arata-i mamei cum te joci cu Minnie si cum o iubesti”. Si lista continua..

Cert este ca am ajuns la concluzia (era exact in fata ochilor mei dar ii multumesc Nanei, vecina mea, pentru ca m-a facut sa vad asta) ca bebelusii sunt taaaare inteligenti si receptivi. Si ca e normal sa le explicam fiecare lucru pentru ca… de unde sa stie? Nici noi nu ne-am nascut invatati. Acum lucrez la variantele de a spune “nu” care sa nu il contina pe “nu”. 

Revin 🙂 

4 scuze pentru Erin

Hey Erin,

Iti scrie mama ta. Nu, n-a fost niciun casting pentru acest rol, te-ai pricopsit cu mine la fel cum esti pus in clasa I cu un coleg in banca. Doar ca pe mine nu ai cum sa ma schimbi 🙂 Visatoare cum sunt, imi place sa cred ca tu m-ai ales, insa haide sa continui scrisoarea in stilul pragmatic in care mi-am dorit sa fie scrisa. Studiile arata ca daca ai asteptari realiste, creste si satisfactia vietii (Da, ma documentez, citesc, se pare ca sunt genul ala de mama). Mai toata lumea mi-a prezentat partea frumoasa a sarcinii, apoi partea frumoasa a primelor luni impreuna dar sunt convinsa ca au “uitat” sa specifice si detaliile mai putin placute. Tocmai de aceea, pentru ca am dat cu nasul de cateva greutati deja, am zis sa incerc sa fiu si pragmatica – Sper sa-ti placa de mine si asa :). Stii ceva? Daca tot dam cartile pe fata, draga mea, iata defectele mele majore, sa stii macar ce te asteapta:

1. Nu sunt indemanatica

Am stat cu telefonul in mana 85% din timpul sarcinii, pe Pinterest, pe Etsy sau pe site-uri de fashion. Da, sunt pasionata de tot ce e frumos insa daca ti se va strica vreo jucarie sa nu plangi cu lacrimi de crocodil pentru ca mami NU ARE CE SA II FACA. Va trebui sa fugi la tati, el este omul bun la toate din familia noastra, eu pot sa iti cant si sa iti dansez ca sa iti mai treaca supararea. In schimb, promit ca de Halloween si pentru serbarile de la gradi, o sa ai cele mai haioase costumase – o sa le desenez cu migala si doamna Vali, croitoreasa noastra magica de la Hard Coeur, ti le va coase. E bine asa? Batem palma?

 

2. Nu sunt foarte rabdatoare

Stiu, trebuie sa invat sa fiu si probabil din ziua in care o sa ne cunoastem o sa descopar lucruri noi la mine insa, ca sa stai tu linistita, am sa te invat ceva: sinceritatea e cea mai buna dintre toate. Mama ta, cu mana pe inima iti spun, este mofturoasa (din cand in cand), sarcastica, ironica (alteori) dar si amuzanta daca doarme suficient. Sper sa dormim si sa mancam amandoua exact cat ne cere corpul ca sa fim prietene bune. Altfel, tot greul o sa cada pe tati. Si eu plang usor, la fel ca tine, asadar iti dai seama ce concert o sa fie la noi in casa? (dar trecem noi peste greutati, tu berbec, eu scorpion…cea mai buna echipa!)

 

3. Nu stiu sa-ti spun cu exactitate de ce este cerul albastru

Am inteles ca o sa ajungem la varsta in care “de ce?” vor fi cele doua cuvinte preferate de tine. Sper sa nu ai interes in dinozauri, fizica cuantica, chimie, biologie avansata, functii matematice sau eu mai stiu, pentru ca mama ta s-a specializat pe arta si in general, m-a atras latura umana. Insa stai linistita, daca iesi cu inclinatii de savant, avem in familie un matematician, pe bunicu’, care sunt convinsa ca abia asteapta sa simta si el ca rezoneaza cu cineva in familie pe latura aceasta.

 

4. O sa fac o tona de greseli (la inceput)

N-am mai fost in postura aceasta pana acum si sincer, sper ca in momentul in care o sa te vad, o sa am acces (brusc) la toate cunostintele materne necesare. Sper sa pot intelege ce ai nevoie chiar daca tu nu vei sti sa vorbesti, sper sa pot face diferenta intre un plans de foame si un plans de atentie, sper sa nu ridic vocea la tine ca mamele acelea pe care le privim toti cu sprancenele incruntate in supermarket. Imi doresc tare, tare mult sa nu ma bag in viata ta – atunci cand vei face greseli, sa te las sa inveti pe pielea ta, cum m-au lasat si pe mine parintii mei. Cel mai tare mi-as dori sa stiu de pe-acum reteta unei prietenii mama-fiica, doar ca sa ai incredere in mine sa imi spui dinainte de a face o prostie mare de tot, macar sa ne consultam. Sau, fie, dupa ce ai facut-o. Dar macar sa nu tii secret. Sincer, sper sa facem fata amandoua experientei ce ne asteapta, sa avem mult mai multe zile bune decat proaste si oricum ar fi, sa stii ca te iubesc tare mult, chiar si-atunci cand o sa gresesc.

Sunt convinsa ca acum, dupa ce mi-ai citit scrisoarea, esti super incantata sa pornim la drum! Ciudat sau nu, si eu sunt, insa lasa-ma sa-ti marturisesc ceva super-giga secret: Mi-e teama!

Dar o sa fim super tari amandoua, Erin, nonconformiste si haioase, powerpuff girls and all. Asa ca pune-ti centura, mai avem un pic si decolam!

Love,

Momzilla

FullSizeRender-3

 

#sore2015

Azi e ultima zi din anul care mi-a marcat viata pentru totdeauna. Pe 31 decembrie 2014 eram in Piata Constitutiei, la -20 de grade, pe scena HaHaHappy New Year si cantam cu tot sufletul pentru marea de oameni ce sarbatorea trecerea dintre ani.

Ca de fiecare data, mi-am pus dorinte, multe si sincere, am numarat impreuna cu iubitul meu de la 10 la 0 si pe artificii si muzica buna am multumit pentru fericirea pe care o traiesc, pe ambele planuri. Aveam 25 de ani si le aveam pe toate.

Azi, la 26 de ani, in ultima zi a anului care mi-a adus tot ceea ce mi-am dorit, vreau doar sa spun multumesc! Multumesc VOUA si multumesc LUI, pentru sufletul care bate  plin de dragoste in mine.

 

Magnet de frigider – videoclipul celor 4 anotimpuri

 

debut cinematografic in De ce eu? – Tudor Giurgiu

De ce eu? – Berlinale

 

Primul concert cu band – Tribute

 

Frumoasa colaborare cu Garnier

 

Prima vitrina a brandului Hard Coeur

 

Umbrela mea de soare

 

Vacanta romantica la Paris

 

Sore feat Lil Eddie – Latin love

 

colaborarea cu Electric Fence – I got my mind on you

 

shooting VIVA

 

prima editie Vorbeste Lumea, PROTV

 

VIVA amfitrion

 

Cand vremea e rea

primele poze cu Erin in burtica

 

prezentand fashion show-ul GLAMOUR

 

concertul de Craciun din Christmas Market

A fost un an magic, nu imi pot dori decat ca in 2016 sa invat sa fiu o mama buna pentru fetita mea, sa nu imi pierd naivitatea si sa am putere sa imi indeplinesc noi vise. Iti multumesc tie pentru ca ma sustii, ma urmaresti, ma asculti, ma citesti si iti promit ca nu voi uita niciodata de unde am plecat si care au fost pasii pe care i-am urmat. Sa avem impreuna un 2016 magnific!

La multi ani!

Mami, te trimit in tabara.

Dupa un an si jumatate de par lung decid sa ma tund. O fac, nebunie mare, mesaje de felicitare, like-uri de la prietenii de pe facebook. Ce sa mai, o incantare generala, “bravo bai Sore, acum o sa ma tund si eu”. Decid, fireste, sa ii trimit si mamei poza cu odrasla ei tunsa si frezata, pentru ca e culmea ca toti sa stie, numai ea nu. Incarc MMS, dau send si astept. 3 minute, 5 minute..

10979411_10205601536298913_2095930870_n

Nimic. “Asa urat mi-o sta?”. Decid sa o sun. Imi raspunde toata o floricica, neavand habar de nicio poza. Incep si ii explic ce este MMS, sau ca mai bine si-ar instala whatsapp ca sa vorbim si noi ca oamenii. Nu intelegea ce legatura are baiatul care canta “taxi du-ma unde vrei” cu noi doua. Si atunci m-am gandit ca poate ar trebui sa o trimit la un workshop sa invete cum si ce-i cu tehnologia, un fel de tabara, sa se inverseze rolurile – #parintilascoala. De altfel, Orange organizeaza una si ar fi pacat sa nu va inscrieti si voi cu povestea voastra amuzanta, in care un membru al familiei are dificultati cu tehnologia. se pot castiga 5 locuri duble, eu zic sa va grabiti! 11005704_10205601535898903_658733149_n

Intrati pe site-ul de campanie si lasati acolo povestile voastre www.orange.ro/parintilascoala sau direct in comentarii la mine pe blog.