Tag Archives: sarbatoare

Scrisoare pentru fata mea

Acum doi ani deveneam mamica. In ziua de 25 martie 2016, am simtit ca timpul si-a schimbat insemnatatea, ca cerul are alte culori, ca eu sunt alta decat ma stiam pana atunci si ca, bineinteles, tu esti totul.

Nu am sa iti neg cat de speriata am fost in primele saptamani, luni, desi aproape totul imi venea natural.. Eram speriata sa nu cumva sa iti gresesc, sa nu cumva sa nu fiu suficient de buna.. atat presiune am pus pe mine, cum probabil fiecare mamica face la randul ei, la primul copil.

Apoi, cand ai inceput sa mananci si sa vorbesti, mi-am dat seama ca fac treaba buna, desi n-am fost vreodata un as in bucatarie, tu pareai sa mananci cu pofta din puree-uri, semn ca gust aveau.

Mai tarziu ai facut primii pasi iar eu toata fericita, am lacrimat dar m-am si panicat. La prima ta febra, m-am intors din drumul spre concert pentru ca nu se putea sa treci fara mine prin asta. Doar eu stiu cate imi treceau prin minte cand te tineam la piept. Multi au ras, ca e doar o febra, insa pentru mine era prima si nu doream decat sa iti iau eu durerea si tu sa razi.

Imi amintesc dimineata de Craciun din 2017 cand ti s-au marit ochii atunci cand ai vazut cadourile sub brad. Le-ai luat tacticos, pe rand, si te-ai jucat toata ziua.

In saptamana de dinainte de ziua ta, ai vrut in fiecare zi sa facem repetitie pentru momentul tortului. Ti-am cantat “la multi ani” de mai multe ori, in fiecare zi, tu ai dansat si ai chiuit! Ce copil fericit ❤️

Au fost cei mai frumosi ani din viata mea si ti se datoreaza in totalitate. Si asa cum am spus si cand eram insarcinata… iti multumesc pentru ca m-ai ales sa iti fiu mama!

Ti-am soptit la ureche tot ce iti doresc de aici inainte si nici nu are rost sa mai scriu si in cuvinte, pentru ca simt ca nimic nu poate face sens in vorbe ca sa transmita ce simt in fiecare clipa in care te privesc. 🎈

La multi ani, puiule! ❤️

Prima sarbatoare

Inca de cand a venit pe lume, Erin nu a stat vreun weekend acasa. Am plimbat-o din prima saptamana, ba la bunici, ba la prieteni in vizita, ba la munte. Se vede treaba ca ii place sa calatoreasca, ii prieste schimbarea de mediu pentru ca este vesela, rade larg si zgomotos, doarme neintoarsa si mananca cu pofta. Avand in vedere ca este prima sarbatoare petrecuta in sanul familiei, a fost in centrul atentiei, bineinteles. A primit chiar si primul ei “antideochi” de la strabunica si a rasplatit-o cu un zambet si un somn profund. 

Noi, pe de alta parte, nu simtim “greutatea” de a fi parinti, parca ne distram mai cu pofta si apreciem si mai mult compania prietenilor. Serile cu ei la noi in vizita sau in deplasare, au alta savoare iar pitica nu este doar fetita noastra, ci a grupului. Primeste pupici si imbratisari cu maaaare drag. Mie mi-au aparut un pic cearcanele, nefiind obisnuita sa imi intrerup somnul de noapte pana la aparitia ei, dar cand deschid ochii si ii vad figura ei de mogaldeata, imi vine sa fac tumbe de fericire. 

Prin ochii de copil

Imi place sa cred ca fiecare om de pe pamant, in noaptea de ajun are parte de un miracol, in orice forma posibila. Stiu, sunt o copila atunci cand vine vorba despre Craciun si despre magia lui, insa n-as vrea sa pierd asta niciodata.

Ajunul pentru mine chiar reprezinta o poarta spre o lume magica. Ceva in interiorul meu imi spune ca dorintele pe care mi le proiectez in acea seara chiar reprezinta ceva si se vor infaptui la un moment dat. Cand ceasul atinge ora 12, ma simt ca Cenusareasa si parca astept ca undeva, un condur sa se transforme intr-un dovleac iar apoi cineva sa apara si sa il schimbe intr-un palat. Cam asa sta treaba si cu dorintele sau cu cadourile de sub brad.

Toti oamenii imi par posibili de miracole si de anunturi neasteptate in noaptea Ajunului. Sunt constienta ca este o noapte ca oricare alta din an, sunt constienta care mare parte din “magie” este bazata pe marketing dar mie imi place. Si imi place sa cred in magie, in surprize si in bine. Si daca pot crede din tot sufletul intr-o singura noapte, so be it.

Anul acesta am avut parte de un ajun foarte vesel, l-am petrecut alaturi de prietenii mei intr-o atmosfera de sarbatoare, evident, cu o masa bogata, cu multe jocuri de casa, rasete, povesti si lacrimi de fericire.

Ziua de 25 decembrie a fost rezervata familiei, ca in fiecare an. Mama si tata au facut echipa si au pus la cale un ospat regal. Au reinterpretat mancarurile sezonului, au decorat toata casa ca in povesti si ne-au facut pe noi, invitatii, sa ne simtim oaspeti de seama. Coloana sonora a fost asigurata de niste colinde (si ele reinterpretate ) jazz, cateii au primit si ei cadouri (sunt si ei niste sufletele, nu?:) ) iar eu am privit cu ochii mari de copil cum oamenii chiar sunt mai buni de sarbatori.

Toti au avut privirea senina, beculetele de craciun au clipocit de peste tot, lumanarile de pe masa au dat caldura incaperii iar povestile cu aroma de trecut au starnit hohote de ras la masa ( din ciclul: hai sa v-o aratam pe Sori mica… uite, aici mergea la gradi, aici incerca sa scape de balbaiala iar aici plangea pentru ca i se sufla in tort).

Mi-as dori miracole in fiecare zi sau macar mi-as dori ca noi toti sa permitem miracolelor sa se intample in fiecare zi.

Si inca ceva….

Don’t blame the dreamers!

Happy Holidays, dear ones! <3

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0983.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0984.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0953.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0940.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0939.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0941.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0938.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0972.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0919.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0918.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0896.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0898.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0895.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0891.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0900.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0893.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0890.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0889.jpg

/home/wpcom/public_html/wp-content/blogs.dir/417/66701859/files/2014/12/img_0881.jpg