Tag Archives: scoala

Bacul si matematica

Vara lui 2008, ora 7.30, curtea liceului Mihai Viteazul din Bucuresti. Durere de burta, de cap, caldura, sete continua, perchezitie la intrare deci dubla durere de cap.. O fata satena, cu parul mediu si o doamna cu parul cret si roscat, stau sub umbra unui copac. Fata bate din picior si isi verifica telefonul cu un tic nervos iar mama zambeste timid, privind agitatia din jur.

Asa s-ar fi vazut cadrul de inceput, de dinaintea primului meu examen de bac. As putea sa fiu o mironosita si sa spun ca a fost simplu si ca nici nu m-am strofocat prea mult. Adevarul e insa altul: m-am chinuit un an intreg sa inteleg matematica, mai mult decat atat, am incercat sa ma mut la uman si chiar in alt liceu, tot la profil uman :))) fara reusita. Am facut meditatii de vedeam profii mai des decat imi vedeam parintii. Mi-am facut zeci de scenarii cu viata mea in cazul in care nu luam bacul din cauza matematicii. Doamne fereste, am avut ani la rand cosmaruri cum ca ma trezesc, sunt in ajunul bacului si eu nu stiu nimic (da, tot la matematica ma refer).

Daaaar, ultima zi, ultima proba si libertatea de dupa? Priceless. Ne-am urcat in masina si am plecat direct la mare.

Ii inteleg pe toti cei care se plang in legatura cu examenul asta insa, lasand la o parte orice gluma sau exagerare, ne datoram noua sa invatam si sa depasim anumite praguri in viata iar bacul este unul dintre ele. 😎

Inainte sa inchei, v-am povestit vreodata cand tata m-a dus in boxa blocului si mi-a aratat 20 de teancuri de carti prafuite? Am intrebat, incurcata, ce-i cu ele. Mi-a raspuns vesel: “sunt pentru tine. Compendii de matematica”. 🙊

Cum m-au facut sa plang

Astazi vreau sa va povestesc niste intamplari din primul an de facultate care m-au marcat, in sensul ca ele au fost picatura din pahar care m-au ambitionat mai mult decat eram pentru a reusi tot ceea ce imi propun.
Aveam 19 ani, eram proaspat iesita din liceu si studenta anul I la Regie de film si tv. Eram cea mai mica din clasa, toti colegii fiind adulti care deja lucrau in domeniu dar doreau sa avanseze in post printr-o diploma de regizor sau pur si simplu sa isi schimbe meseria. Profesorul nostru de an, un mare regizor din epoca ceausista, m-a facut atat de des sa ma indoiesc de mine, incat uneori ma trezeam intrebandu-ma daca nu mai bine ma duceam eu la litere sau la drept. Orice proiect aduceam, mi se spunea in fata clasei ca “nu e bun, e un haos total in mintea ta, nu te pricepi”. O data, de doua ori, de trei ori… pana cand am izbucnit in plans. Cu sughituri si lacrimi siroaie. I-am spus, asa cum am reusit prin valul de emotii, ca ma simt nedreptatita, eu mereu vin cu filmele realizate inainte de sesiune si ajung sa fac 2-3 proiecte in loc de unul singur ca sa mi se spuna ca toate sunt gresite, nereusite sau ca ar trebui sa ma mut la alt profil. Ceva nu era ok. Am rugat conducerea ca la licenta sa imi ofere posibilitatea sa prezint lucrarea unor profesori care nu erau in anul nostru, (proful de an imi spusese ca nu imi da licenta) ca sa inteleg si eu o parere obiectiva si sa stiu daca 3 ani din viata mea i-am petrecut nefiind buna in ceea ce imi doream sa fac. La licenta am luat 10 si m-au invitat sa particip la un festival cu scurt metrajul meu. Just sayin’… L-am intrebat, la final, de ce s-a comportat asa cu mine si stiti ce mi-a spus? Ca sa te ambitionez.
Alta intamplare s-a petrecut la liftul facultatii, in anul I, cand un coleg (40 de ani, lucra in televiziune) s-a mirat total in momentul in care i-am spus ca visez sa fac videoclipuri si piesele pe care le voi scrie sa beneficieze de clipuri facute de mine. “Nu vreau sa iti daram corola de minuni a lumii (exact astea au fost cuvintele, va dati seama cat m-a frapat..) dar daca tu crezi ca vei reusi sa faci asta, esti pur si simplu naiva”. Trei luni mai tarziu lansam clipul Beautiful Lover, clip al carui regizor am fost (am avut si regizor secund care a supervizat tot in momentele in care eu eram in fata camerei), m-am implicat si in montaj, conceptul mi-a apartinut, stylingul la fel.. nu o fi fost el cel mai tare clip, dar atat am reusit la momentul respectiv din ce buget am obtinut, acelea erau vremurile (clipurile din perioada aceea erau toate slow motion cu gagici dansand in club) si de bine, de rau, clipul a rulat pe televiziunile de specialitate un an de zile iar piesa a fost un succes pe radio. Asta apropo de ambitie si de a crede in visele tale.

V-am povestit aceste doua momente din viata mea pentru ca imi amintesc si acum ce furtuna au declansat in mine. Nedreptatea oamenilor, felul in care pot rupe in bucati visele sunt lucruri pe care eu le dispretuiesc. Sunt de parere ca visele trebuiesc incurajate, indiferent daca tu ca individ nu crezi in ele, soarta si destinul surprind pe toata lumea, cum poate si colegii, profesorul meu au fost surprinsi de faptul ca am reusit ce mi-am propus.. e adevarat, in prezent nu fac videoclipuri dar toate clipurile pe care le filmez au amprenta mea, ma implic in concept si scenariu, vlogul este filmat si montat de mine.. pasiunile nu dispar dar e atat de important ca, in momentele cheie ale dezvoltarii lor, oamenii catre care te indrepti pentru inspiratie si sustinere, sa ti le ofere.

Asadar, daca va doriti ceva, credeti cu putere in voi! Nimic nu e imposibil ❤️

Mami, te trimit in tabara.

Dupa un an si jumatate de par lung decid sa ma tund. O fac, nebunie mare, mesaje de felicitare, like-uri de la prietenii de pe facebook. Ce sa mai, o incantare generala, “bravo bai Sore, acum o sa ma tund si eu”. Decid, fireste, sa ii trimit si mamei poza cu odrasla ei tunsa si frezata, pentru ca e culmea ca toti sa stie, numai ea nu. Incarc MMS, dau send si astept. 3 minute, 5 minute..

10979411_10205601536298913_2095930870_n

Nimic. “Asa urat mi-o sta?”. Decid sa o sun. Imi raspunde toata o floricica, neavand habar de nicio poza. Incep si ii explic ce este MMS, sau ca mai bine si-ar instala whatsapp ca sa vorbim si noi ca oamenii. Nu intelegea ce legatura are baiatul care canta “taxi du-ma unde vrei” cu noi doua. Si atunci m-am gandit ca poate ar trebui sa o trimit la un workshop sa invete cum si ce-i cu tehnologia, un fel de tabara, sa se inverseze rolurile – #parintilascoala. De altfel, Orange organizeaza una si ar fi pacat sa nu va inscrieti si voi cu povestea voastra amuzanta, in care un membru al familiei are dificultati cu tehnologia. se pot castiga 5 locuri duble, eu zic sa va grabiti! 11005704_10205601535898903_658733149_n

Intrati pe site-ul de campanie si lasati acolo povestile voastre www.orange.ro/parintilascoala sau direct in comentarii la mine pe blog.