Tag Archives: vise

Jurnal cu soare

Hello, my dear ones,

M-am gandit sa incep un jurnal, in care sa va mai povestesc ce am facut, pentru ca retelele de Social Media nu sunt atat de generoase cu spatiul precum este platforma proprie.

Saptamana care a trecut a fost extrem de plina pentru mine, am lansat o colectie noua cu Hard Coeur by Sore, am fost prezenta la aniversarea revistei Viva, am sustinut trei concerte si am stat in sala de repetitii pentru urmatoarele evenimente.

Sunt tare fericita si mandra sa va anunt ca voi fi opening act pentru Smiley, pe data de 2 iunie, la Arenele Romane. Cati dintre voi si-au luat bilet? Am inteles ca este deja sold out 😍

Intr-una din dupa amiezile petrecute cu Erin in parc, stateam si ma gandeam cat de frumos este sa ajungi sa faci ceea ce iti place, ceea ce te face fericit.. ma uitam la Erin care deja are prietene cu care se joaca, isi construieste usor usor universul ei, are deja tabieturi.. ce sa mai, a devenit omulet, nu mai este bebelus. O priveam si incercam sa imi imaginez cum va fi oare ca adult, ce job va avea, cat de tare va lupta pentru visele ei si atunci m-am gandit ca e extrem de important ce invata de la noi, parintii ei. Amandoi suntem oameni care au lasat regulile clasice la o parte, ne-am urmat visele si dorintele de antreprenori si, cu munca si noroc, am reusit sa ni le implinim. Mi-as dori ca toti cei care ma citesc, sa creada ca nu e posibil doar in povesti sa ai jobul mult visat, ci chiar se poate sa fii un om fericit, implinit si sa ajungi acasa cu inima impacata. Dream on!

Va las mai jos cateva imagini din saptamana care se incheie, sunt curioasa care va place cel mai mult πŸ™‚

Ne vedem pe 2 iunie la Arene si pe 3 iunie in Parcul Sebastian πŸŽΈπŸ’ƒπŸ»

Facem un obicei din jurnalul saptamanal? ❀️

Cum m-au facut sa plang

Astazi vreau sa va povestesc niste intamplari din primul an de facultate care m-au marcat, in sensul ca ele au fost picatura din pahar care m-au ambitionat mai mult decat eram pentru a reusi tot ceea ce imi propun.
Aveam 19 ani, eram proaspat iesita din liceu si studenta anul I la Regie de film si tv. Eram cea mai mica din clasa, toti colegii fiind adulti care deja lucrau in domeniu dar doreau sa avanseze in post printr-o diploma de regizor sau pur si simplu sa isi schimbe meseria. Profesorul nostru de an, un mare regizor din epoca ceausista, m-a facut atat de des sa ma indoiesc de mine, incat uneori ma trezeam intrebandu-ma daca nu mai bine ma duceam eu la litere sau la drept. Orice proiect aduceam, mi se spunea in fata clasei ca “nu e bun, e un haos total in mintea ta, nu te pricepi”. O data, de doua ori, de trei ori… pana cand am izbucnit in plans. Cu sughituri si lacrimi siroaie. I-am spus, asa cum am reusit prin valul de emotii, ca ma simt nedreptatita, eu mereu vin cu filmele realizate inainte de sesiune si ajung sa fac 2-3 proiecte in loc de unul singur ca sa mi se spuna ca toate sunt gresite, nereusite sau ca ar trebui sa ma mut la alt profil. Ceva nu era ok. Am rugat conducerea ca la licenta sa imi ofere posibilitatea sa prezint lucrarea unor profesori care nu erau in anul nostru, (proful de an imi spusese ca nu imi da licenta) ca sa inteleg si eu o parere obiectiva si sa stiu daca 3 ani din viata mea i-am petrecut nefiind buna in ceea ce imi doream sa fac. La licenta am luat 10 si m-au invitat sa particip la un festival cu scurt metrajul meu. Just sayin’… L-am intrebat, la final, de ce s-a comportat asa cu mine si stiti ce mi-a spus? Ca sa te ambitionez.
Alta intamplare s-a petrecut la liftul facultatii, in anul I, cand un coleg (40 de ani, lucra in televiziune) s-a mirat total in momentul in care i-am spus ca visez sa fac videoclipuri si piesele pe care le voi scrie sa beneficieze de clipuri facute de mine. “Nu vreau sa iti daram corola de minuni a lumii (exact astea au fost cuvintele, va dati seama cat m-a frapat..) dar daca tu crezi ca vei reusi sa faci asta, esti pur si simplu naiva”. Trei luni mai tarziu lansam clipul Beautiful Lover, clip al carui regizor am fost (am avut si regizor secund care a supervizat tot in momentele in care eu eram in fata camerei), m-am implicat si in montaj, conceptul mi-a apartinut, stylingul la fel.. nu o fi fost el cel mai tare clip, dar atat am reusit la momentul respectiv din ce buget am obtinut, acelea erau vremurile (clipurile din perioada aceea erau toate slow motion cu gagici dansand in club) si de bine, de rau, clipul a rulat pe televiziunile de specialitate un an de zile iar piesa a fost un succes pe radio. Asta apropo de ambitie si de a crede in visele tale.

V-am povestit aceste doua momente din viata mea pentru ca imi amintesc si acum ce furtuna au declansat in mine. Nedreptatea oamenilor, felul in care pot rupe in bucati visele sunt lucruri pe care eu le dispretuiesc. Sunt de parere ca visele trebuiesc incurajate, indiferent daca tu ca individ nu crezi in ele, soarta si destinul surprind pe toata lumea, cum poate si colegii, profesorul meu au fost surprinsi de faptul ca am reusit ce mi-am propus.. e adevarat, in prezent nu fac videoclipuri dar toate clipurile pe care le filmez au amprenta mea, ma implic in concept si scenariu, vlogul este filmat si montat de mine.. pasiunile nu dispar dar e atat de important ca, in momentele cheie ale dezvoltarii lor, oamenii catre care te indrepti pentru inspiratie si sustinere, sa ti le ofere.

Asadar, daca va doriti ceva, credeti cu putere in voi! Nimic nu e imposibil ❀️